rânduială

Rânduiala hirotesiei ipodiaconilor

Noul citeţ e făcut ipodiacon, după o rânduială asemănătoare cu cea din treapta de cântăreț. Făcând trei metanii spre răsărit, între sfeşnicele împărăteşti, se întoarce, iar diaconii îl iau şi îl duc în faţa arhiereului, zicând „Porunceşte… Sfinţite Stăpane, pe cel ce vi se aduce înainte spre a fi hirotesit ipodiacon”. În faţa arhiereului îngenunchează, iar acesta îl binecuvintează pe creştet de trei ori.

(Video) Întreabă preotul LIVE – Taina Nunții, între credințe străvechi și rânduieli ortodoxe – Pr. Vasile Ioana

„Taina Nunții, între credințe străvechi și rânduieli ortodoxe” a fost tema discuției de joi, 19 mai 2022, la „Întreabă preotul”. Părintele Vasile Ioana a răspuns LIVE întrebărilor dumneavoastră.

A intrat în viața de mănăstire la doar 12 ani și a ajuns Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei

Acest ierarh iubitor de Dumnezeu a fost ales din copilărie să slujească Biserica lui Hristos. La vârsta de numai 12 ani a primit tunderea monahală în Mănăstirea Putna şi a deprins repede osteneala faptelor bune de la arhimandritul Antonie, părintele său sufletesc, încât toţi se foloseau de înţelepciunea şi blândeţea lui.

Binecuvântările care se rostesc la înmormântare – ce înseamnă și care e rolul lor?

Din textul „Binecuvântărilor morților” se poate desprinde învățătura prin care se descoperă celor prezenți calea care duce la bucuria veșnică, adică la mântuire, prin îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu semnalate în textul acestor cântări.

Pune-ți ordine în rugăciune și-ți pui ordine în viață!

Eu mă știu pe mine: dacă mă scol de dimineață și-mi fac oleacă de canon, parcă sunt un alt om toată ziua. Dar dacă te scoli dimineața și te învârtești așa, prin casă ‒ că mai am asta de făcut, că mai am și treaba astălaltă ‒, apoi nu-ți merge bine toată ziua.

„Canonul psalmodiei” sau ritul monastic al vecerniei

Monahii au inițiat acest tip de ceremonie, întrucât, trăind izolat în chilii, neavând unele elemente necesare înfăptuirii vecerniei și nefiind hirotoniți ca preoți, nu își puteau asuma funcțiile liturgice aparțind unui cleric hirotonit și nu puteau îndeplini fastul și rânduiala unei slujbe de seară, așa cum era aceasta săvârșită într-o biserică sau catedrală.

Sărutarea păcii și imnul iubirii

Această rânduială a sărutării este străveche, având temei scripturistic bine definit, fiind introdusă în Biserică prin urmarea îndemnului divin al Mântuitorului, care spune: „De aduci darul tău la altar, și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă darul tău înaintea altarului și mergi de te împacă mai întâi cu fratele tău și atunci venind, adu darul tău” (Matei 5, 23-24).

Pricina neorânduielii de obște

Acum, în multe privințe oamenii au cutezat să bage așezămintele lor în așezămintele Sfântului Duh. Din această pricină, așezămintele cerești au devenit pământești, cele duhovnicești s-au făcut trupești, cele sfinte s-au făcut păcătoase, cele înțelepte s-au făcut păcătoase, cele înțelepte s-au făcut neroade.

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, mare dascăl al rugăciunii lui Iisus

Luând din tinereţe crucea lui Hristos, s-a făcut schimonah în Schitul Dălhăuţi (Focşani), prin anii 1705-1706, unde s-a nevoit ca sihastru cu mare osârdie şi frică de Dumnezeu. Aici a deprins adâncul Sfintei Scripturi şi a citit multe scrieri ale Sfinţilor Părinţi. Apoi, cu darul lui Hristos, a ajuns mare lucrător al sfintei rugăciuni şi sfetnic duhovnicesc al părinţilor din obşte.

Ritualul de pecetluire a mormântului

Pecetluirea gropii la înmormântare nu e doar un act simplu marcat deasupra mormântului, ci un semn văzut al desprinderii acelei persoane de cele materiale până la învierea cea de obște. E pecetluirea acestei desprinderi, atât pentru cel care și-a dat duhul, cât și pentru cei apropiați care participă la înmormântare.

Pagini