rânduială

„Doamne, vindecă-mă cu iertare, pe trecut pune uitare”

Drumul meu necunoscut este viața din trecut, Pe care-am trăit-o eu, depărtat de Dumnezeu.

„Canonul psalmodiei” sau ritul monastic al vecerniei

Monahii au inițiat acest tip de ceremonie, întrucât, trăind izolat în chilii, neavând unele elemente necesare înfăptuirii vecerniei și nefiind hirotoniți ca preoți, nu își puteau asuma funcțiile liturgice aparțind unui cleric hirotonit și nu puteau îndeplini fastul și rânduiala unei slujbe de seară, așa cum era aceasta săvârșită într-o biserică sau catedrală.

De ce se face pomenirea morților la anumite momente (zile, luni sau ani)?

Pomenirea mortului la soroacele de mai sus se face fie cu parastas și Liturghie, fie ducându-se numai colivă, colac și vin la mormânt, unde preotul face parastasul pe scurt și stropește mormântul cu vin. Când parastasul este precedat de Liturghie, se face pomenirea mortului la Proscomidie. Uneori, pomenirea este însoțită de mese sau pomeni și se împart, mai ales la șase săptămâni și la un an, diferite lucruri de pomană pentru sufletul mortului, care sunt mai întâi binecuvântate prin rânduieli de slujbă.

Să nu ne risipim pe mai multe fronturi!

Astăzi oamenii sunt foarte răspândiți, fiindcă nu trăiesc simplu. Deschid multe fronturi și se pierd în grija cea multă. Eu pun în bună rânduială un lucru-două și numai după aceea mă gândesc la altele.

Poate fi citită acasă de către creștini Pavecernița?

Rânduiala Pavecerniței își are originea în rugăciunile de seară pe care credincioșii primelor veacuri creștine le aduceau lui Dumnezeu, aceste rugăciuni ocupând un loc foarte important în viața primilor creștini.

Aghiasma mică – rânduiala slujbei

Majoritatea cântărilor din slujba sfinţirii apei invocă şi laudă pe Sfânta Fecioară, Mireasa cea curată a Duhului Sfânt, în a cărei putere mijlocitoare şi-au pus nădejdea, rugându-o să-i curăţească de urmările păcatelor şi să-i apere de boli, de nevoi şi de suferinţe.

Agapa funerară de după înmormântare

Agapa funerară este un semn de aducere aminte și de pomenire a celui trecut în veșnicie, dar și de comuniune și dragoste cu care comunitatea participantă la slujba de înmormântare înconjoară familia îndurerată, spre îmbărbătare și dovedire a legăturii de iubire ce-i leagă pe membrii Bisericii lui Hristos.

Cuviosul Eufrosin Sihastrul – ucenic ales al Cuviosului Agapie

În timpul acestui cuvios, biserica cea dintâi şi chiliile Mănăstirii Agapia Veche ruinându-se în urma unei alunecări de teren, pustnicul Eufrosin cu ucenicii săi au construit o altă biserică de lemn cu hramul „Minunea din Colose a Arhanghelului Mihail”. Această sihăstrie era cunoscută şi cu numele de „Mănăstirea lui Eufrosin” sau „Mănăstirea Sfântului Mihail”. 

Crezul – condiție esențială a creştinării

Unirea cu Hristos, pecetluită prin mărturisirea solemnă a credinței, făcută sub forma rostirii Crezului, a intrat în generală întrebuințare în practica Botezului din toate riturile liturgice răsăritene, imediat după Sinodul al II-lea Ecumenic (anul 381). Simbolul de credință ne arată supunerea față de Împăratul și Dumnezeul nostru.

Cum a apărut primul acatist din istoria Bisericii noastre?

În plan liturgic, sărbătoarea Bunei Vestiri a fost cinstită de-a lungul timpului prin cântări și imne alese, dintre care o importanță deosebită o are Acatistul Bunei Vestiri – prototip al tuturor acatistelor pe care le cunoaşte Biserica noastră.

Pagini