Sărbătoarea naşterii lui Hristos coincidea cu alte sărbători ale religiilor vechi: cele legate de cultul zeului Mitra şi de ziua naşterii zeului Soare, sărbătorile de iarnă ale romanilor, saturnaliile şi iuvenaliile, însoţite de comportări ce nu se potriveau sobrietăţii creştine. Sărbătoarea creştină a făcut să dispară vechile sărbători şi o bună parte a obiceiurilor legate de ele. S-au păstrat totuşi până astăzi anumite ecouri din obiceiurile precreştine, la români sub forma colindelor, a sorcovei, a pluguşorului etc. Conţinutul acestor obiceiuri a căpătat – mai ales în cazul colindelor -  un caracter profund creştin. La acestea s-au adăugat obiceiuri pur creştine, cum ar fi Steaua, Viflaimul, Irozii. Ca pregătire pentru sărbătoarea naşterii lui Hristos, mai târziu s-a instituit un post de 40 de zile. Acesta opunea sobrietatea creştină serbărilor de sfârşit de toamnă şi început de iarnă consacrate zeului Dionisos. Odinioară, la sărbătoarea naşterii lui Hristos erau botezaţi catehumenii. În zilele noastre, după perioada de post şi pregătire, mulţi creştini vin la biserică pentru a se spovedi şi împărtăşi de ziua acestui praznic.

(Preotul Vasile Răducă, Ghidul creştinului ortodox, Editura Humanitas, pp. 121-122)