Credincioşii din Şendreni s-au pregătit pentru Postul Mare printr-un pelerinaj
Pelerinajul este un prilej de bucurie sufletească, credincioşii având posibilitatea întâlnirii cu locuri încărcate de sfinţenie şi oameni duhovniceşti. În acelaşi timp, pelerinajul este de meditaţie asupra vieţii, a vieţii de aici şi de dincolo. Pelerinul înţelege că viaţa pământească este ca o călătorie dintr-un punct în alt punct. O picătură într-un ocean de veşnicie. Astfel, toată viaţa are un sens, o direcţie şi orice abatere înseamnă pierderea sensului, dezorientare.
Tot ca un pelerinaj duhovnicesc poate fi înţeles şi postul. Perioada postului este văzută ca un drum, un parcurs, un urcuş spre înălţimi duhovniceşti. Bucuria postului rezidă din faptul că nu suntem singuri pe cale, ci împreună cu Hristos. El este tovarăşul nostru de călătorie. Aşa au simţit şi credincioşii din Parohia Şendreni pelerinajul la Mănăstirile Oituz Codreanu şi Măgura Ocnei din Episcopia Romanului şi Bacăului - ca pe o cale de creştere duhovnicească şi de pregătire pentru intrarea în Postul Sfintelor Paşti.
„Pe când era încă întuneric” au coborât spre locul de întâlnire- biserica din sat. Apoi, de aici, tot pe jos spre locul până unde a putut intra autocarul. Copiii, tineriii şi maturiii, au pornit cu speranţă în suflete că vor trăi clipe frumoase în aceste locuri minunate. Şi aşteptările nu le-au fost înşelate. La noua mănăstire ctitorită de preotul Constantin Codreanu, la Oituz, au săvârşit Paraclisul Maicii Domnului şi au lăsat pomelnice cu diferite cereri, ca Dumnezeu în marea Sa bunătate să le împlinească fiecăruia. După momentul de rugăciune, au admirat frumuseţile locului, observând lucrarea măiastră a lui Dumnezeu în natura creată de El. Şi-au amintit adevărul cuvintelor Scripturii: „Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune Le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta”(Ps. 103, 25).
Deosebit a fost şi drumul spre Tg. Ocna. Acolo, pe măgura din mijlocul oraşului, străjuieşte, căutând spre înălţimi, Mănăstirea Măgura Ocnei. N-a fost deloc uşor urcuşul, ba chiar cu ispite. Dar tot lucrul bun necesită efort şi încercare. Rezultatul a adus bucurie şi asta a fost cel mai important. S-au închinat cu evlavie în biserica mănăstirii, lăsând şi aici pe firave foi numele celor dragi, spre pomenire. De acolo de sus se vedea doar cerul, amintindu-le pelerinilor că aceea este destinaţia călătoriei pământeşti. Cu suflete pline de bucurie au pornit pe drumul de întoarcere acasă, aducând cu ei nădejde şi amintiri de neuitat. (Prezb. Gabriela Ceobanu)
