Cu Ajunul pe ulițele Bucovinei
Satul Laura, comuna Vicovu de Sus, județul Suceava, ajunul Crăciunului, anul mântuirii 2011, ora 6.00. Întuneric beznă, frig de-ți îngheață oasele, case adormite sub acoperișurile de zăpadă, nicio țipenie de om. Cu cât însă te apropii de Biserica „Sfântul Gheorghe” din localitate, casele încep să se lumineze. Odată cu casele, se luminează și inimile celor care așteaptă cu înfrigurare venirea preoților în casele lor, cu icoana și cu bucuria Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos.
„Să spunem o rugăciune înainte de a porni la drum..”, este îndemnul părintelui paroh Florin Mihalescu către ceilalți doi preoți slujitori ai parohiei Laura, Ilie Nistor și Ionel Maloș. Stând în altar, preoții cântă alături de studenții teologi care îi vor însoți la drum, troparul Nașterii Domnului, tropar pe care îl vor rosti la toate familiile parohiei. Înarmați cu răbdare și blândețe, ținând icoana Nașterii Domnului la piepturile lor, preoții părăsesc incinta bisericii pentru a merge la casele celor care formează biserica vie: membrii parohiei. La fel ca cei trei magi de altădată, cei trei preoți pornesc în întunericul beznă, pentru a vesti Lumina.
Aleg să merg cu părintele Ilie și cu cântărețul Mihai Isopescu pe sectorul Laura-Prund. Frigul parcă mușcă, drum anevoios, ulițe întortocheate. „Las̕ că așa e frumos de Ajun, să fie frig. Păcat că nu a nins mai mult”, ne încurajează zâmbind parintele Ilie. Intrăm la familia Bujdei și casa răsună de troparul Nașterii Domnului. Cei șase copii ai familiei Bujdei, deși e ora 6.30, stau aliniați și sărută cuviincios icoana din mâna părintelui. Ei știu că seara lucrurile se vor inversa: ei vor fi cei care vor merge la părintele cu colinda, iar el îi va primi în casa lui. Urmează casa soților Gheorghiță Constantin și Domnica. Ambii au peste 90 ani, iar Constantin este suferind la pat. Încă din curte se simte miros puternic de tămâie. Domnica, mică de statură și gârbovă, ne așteaptă cu lumânarea aprinsă în mână. În timp ce parintele le binecuvintează casa și masa frumos pregătită cu colaci rumeni și fructe, ochii celor doi bătrâni se umplu de lacrimi. Privindu-i, îmi dau seama că soții Constantin și Domnica știu că părintele Ilie nu a venit singur în casa lor, ci a venit însoțit de Însuși Hristos.
„Eu pun masă în casa lor de Ajun chiar dacă ei sunt plecați”
Afară se luminează. Pe la fiecare poartă apare încet-încet câte o siluetă, probabil pentru a se încredința de venirea părintelui. Văzându-l pe părintele Ilie că sosește, fiecare merge cu bucurie să-i anunțe pe ceilalți. Încet-încet, ajungem la o casă tradițional bucovinească, cu prispă și pridvor. E casa mătușei Agripina. Singură, își tămâiază locuința, așteptându-ne. La sfârșit, ne roagă să mergem și în locuința fiului ei plecat cu întreaga famile în străinătate. „Eu pun masă în casa lor de Ajun în fiecare an, chiar dacă ei sunt plecați. Măcar casa să se binecuvinteze, dacă ei nu sunt”, e încredințată Agripina. Părintele o ascultă și o încurajează: „Feciorul matale e și el aici, în rugăciunile noastre”.
Ajungem la șosea. Mă despart de părintele Ilie și de Mihai, strângându-ne cu căldură mâinile. Cei doi pornesc pe o nouă uliță din sat, prin ger și bulgări de zăpadă, spre un nou moș Constantin, spre o nouă mătușă Agripina.
