Când lucrul nu vă permite să vă săvârşiţi pe deplin pravila de rugăciune, săvârşiţi-o pe scurt. Dar niciodată nu trebuie să vă grăbiţi. Dumnezeu este pretutindeni. Dimineaţa să-I daţi mulţumire şi să-I cereţi binecuvântare cu cuvintele voastre, făcând câteva metanii şi este de ajuns! Cu Dumnezeu niciodată să nu vă purtaţi la întâmplare. Ci întotdeauna cu mare evlavie. El nu are nevoie nici de metaniile noastre, nici de rugăciunile noastre lungi. Un strigăt din inimă scurt şi puternic iată ce este de folos! Iar aceasta se poate face din mers! Prin urmare, puteţi să vă rugaţi neîncetat. De aceasta să vă îngrijiţi şi în această direcţie să îndreptaţi tot ce faceţi.

Ce să facem când rugăciunea nu merge în mintea noastră? Dacă este vorba despre rugăciunea de acasă, atunci puteţi pentru câteva minute să o amânaţi. Dacă nici după aceea nu merge, siliţi-vă să săvârşiţi pravila de rugăciune forţat, încordându-vă toate puterile, şi să înţelegeţi ceea ce grăiţi şi să simţiţi. Este la fel ca atunci când copilul mic nu vrea să asculte este luat de moţ şi cuminţit.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea, Ed. Egumenița, 2008, p. 38)