Cugetă la acele grozave suferinţe, pe care le vor pătimi în munca cea veşnică, câţi pentru lenevirea lor, nu s-au ostenit ca să păzească poruncile Domnului, şi au murit ca nişte pomi neroditori, fără să aducă vreun folos. De te-ai fi gândit, de multe ori, ai fi fost totdeauna treaz, să rabzi tot necazul şi durerea, precum a zis Avva Achila, când l-a întrebat un frate, astfel: „Pentru ce mă lenevesc în chilia mea, părinte, şi nu pot să stau din pricina lenei?" îi zice lui cuviosul: „Pentru că nu te gândeşti la odihna cea veşnică pe care o nădăjduim, nici la muncile cele nesfârşite care aşteaptă pe cei leneşi şi trândavi". Că de ai cugeta la amândouă, nu te-ai lenevi nicidecum, chiar de ar fi chilia ta plină de şerpi şi de viermi.

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 124)