Într-o holdă mare care se afla în vecinătatea unei păduri, doi copii au găsit un cuib de prepeliţă. După mai multe încercări, în cele din urmă au prins prepelița. Ea se întorcea la cuib pentru că acolo i se aflau ouăle.

Cel mai mare a zis către celălalt:

-Tu ia ouăle, iar eu iau prepeliţa. Cel mai mic i-a răspuns:

-Dacă e aşa, dă-mi mie prepeliţa şi ia tu ouăle. De aici a pornit între ei o ceartă şi s-au luat la bătaie. Pe când se luptau, prepeliţa le-a scăpat şi ouăle s-au spart. Astfel, nici unul dintre ei nu s-a ales cu nimic. În zadar au fugărit prepeliţa, pentru că nu au mai putut-o prinde. Atunci s-au întristat şi au zis amândoi:

-Iată unde ne-a dus nemulţumirea şi lăcomia!

Este lucru înţelept cu puţinul să ne mulţumim

Că de nu, prin nerecunoştinţă, darul o să-l risipim.

(În căutarea bucuriei, Editura Sophia, București, 2009, p. 73)