Lămurirea luptei lor lăuntrice este o punte între viaţa Bisericii şi căminele noastre.

Pe măsură ce formulăm luptele vieţii în termenii vieţii duhovniceşti şi ai valorilor şi virtuţilor Împărăţiei lui Dumnezeu, copiii vor învăţa să recunoască în Biserică lucrurile pe care le învaţă acasă. Copiii vor face legătura între ceea ce aud acasă şi ce aud la biserică. Vor auzi Evanghelia, Vieţile Sfinţilor, cântările bisericeşti, care toate vorbesc despre viaţa duhovnicească şi despre lupta de a-L urma pe Hristos în confruntarea cu ispitele – exact aceleaşi lucruri pe care le învaţă când se ceartă pe o jucărie sau se chinuie să aştepte până la sfârşitul mesei, ca să primească un fursec. Învăţăturile lui Hristos și ale Bisericii Lui vor căpăta tot mai mult sens pentru copiii noştri pe măsură ce ei fac aceste legături.

„Dar mă tem ca nu cumva copilul meu să respingă şi să urască biserica pentru că îl forţez eu să meargă.”

Aceasta este o frământare pe care părinţii mi-o împărtăşesc adesea, fiind ispitiţi să renegocieze limitele şi cerinţele pe care le au de la copiii lor.

Opţiunea de a nu merge la biserică nu ar trebui să li se ofere copiilor, după cum nici minciuna, înşelătoria sau furatul nu sunt o opţiune în căminele noastre. Ne temem că va respinge copilul interdicţiile noastre de a fura sau minţi şi, atunci când vor pleca de acasă, vor ajunge să fure? Nu, noi credem că aceşti copii vor adopta în cele din urmă valorile pe care le respectăm în căminele noastre, chiar dacă ei s-au luptat o vreme până le-au primit. Noi interzicem lucrurile rele și le pretindem de la ei pe cele bune pentru că acestea sunt reale şi adevărate. Crescând într-o familie iubitoare, cu aceste valori, cei mici îşi vor însuşi la rând lor aceste adevăruri. Este obligatoriu să merg la biserică. Minciuna, înşelătoria şi furatul sunt ceva rău.

Mersul la biserică obligatoriu nu rezolvă totul. Dacă biserica este un loc ciudat şi străin, într-o limbă străină, unde copiii sunt obligaţi să vină o dată pe săptămână şi să stea nemişcaţi, probabil că se vor îndepărta de biserică de îndată ce vârsta le-o va permite. Dacă li se va părea că ne pasă mai mult de mersul la biserică decât de cine sunt ei, probabil că vor respinge biserica odată ajunşi la maturitate. Dacă le acordăm prea puţină atenţie copiilor noştri și apoi îi forţăm să meargă la biserică e aproape sigur că noi creştem nişte copii care nu vor vrea să aibă nici o legătură cu biserica.

Vrem să le comunicăm copiilor că biserica este reală şi este izvorul sau centrul vieţii pentru că Hristos este real şi este izvorul şi centrul vieţii noastre. Puntea pe care o creăm între căminul nostru şi Biserică este felul în care răspundem adecvat plictiselii din biserică. Biserica poate fi foarte plicticoasă dacă nu suntem ancoraţi în ceea ce se întâmplă. Dacă nu înţelegem Liturghia, cântările, ce se citeşte, ce se vede şi ce se aude în biserică, este greu să fim atenţi. Cu cât copiii noştri sunt mai familiarizaţi cu ceea ce văd, aud şi miros în biserică, cu atât mai uşor le va fi să participe. Îi ajutăm pe copii să participe la viaţa liturgică a Bisericii aducând practicile Bisericii şi în căminele noastre.

Există mai multe feluri de a ancora căminele noastre de Biserică şi sunt multe resurse care să ne ajute să o facem. Să citim Evanghelia zilei de acasă înaintea Liturghiei de duminică şi să-i urmărim pe copiii noştri cum sunt atenţi atunci când o vor auzi la biserică. Să ne rugăm împreună toată familia înaintea mesei, seara şi/sau dimineaţa. Să învăţăm cântările de la strană şi să ne apropiem de preot să-l cunoaştem mai bine, precum şi pe celelalte familii din biserică, să învăţăm chiar limbajul Liturghiei, iar copiii noştri se vor simţi ca acasă la biserică. Să îi lăsăm pe copii să ia parte la Liturghie, să slujească în altar şi la strană, iar ei vor experia Liturghia ca pe ceva la care participă, nu doar observă din exterior.

Explicarea luptelor duhovniceşti din viaţa de familie în termenii valorilor şi virtuţilor Împărăţiei lui Dumnezeu îi ajută pe copii să înveţe să facă legătura dintre Liturghia de duminică şi viaţa reală din timpul săptămânii. Copiii vor învăţa viaţa duhovnicească petrecând timp la biserică şi aducând viaţa duhovnicească a Bisericii în luptele duhovniceşti de acasă, din viața de zi cu zi. Toate acestea nu rezolvă problema luptelor, însă ajută să vedem calea în viaţă şi să dezvoltăm abilităţile necesare pentru a izbândi.

(Philip Mamalakis, Principii ortodoxe de creștere a copiilor: educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu, Editura Sophia, București, 2017, pp. 119-121)

Îți mai recomandăm și: Ispitele pe care trebuie să le ocolim ca părinți