În debutul întâlnirii, protos. Hrisostom Rădăşanu i-a invitat pe cei prezenţi să răspundă sincer, în câteva fraze, la întrebarea „Ce vreau să mă fac când o să cresc mare?“, întrebare care a reprezentat o adevărată provocare pentru studenţii din Campusul „Tudor Vladimirescu“. Întâlnirea s-a transformat astfel într-un veritabil dialog, iar părintele Hrisostom a răspuns atât la întrebările şi problemele personale ale studenţilor, trasând în acelaşi timp şi câteva concluzii generale privitoare la alegerea vocaţiei şi la problemele ce apar la asumarea vocaţiei.

„Nu lucra cu cele ce nu se văd, ci cu cele ce se văd, după cum spune Sfântul Vasile cel Mare, fiindcă cele ce nu se văd, adică lucrurile care vin pe panta imaginaţiei, a aşteptărilor foarte mari, a percepţiilor pe care le avem uneori despre lume nu sunt lucruri în care să te încrezi. De ce? Pentru că nu sunt ale tale. De aceea, nevroza sau frustrarea este întâlnirea dintre aşteptările mele foarte mari cu realităţile foarte meschine. Aşteptările pot fi la un moment dat ale tale, dar depinde de tine şi mai depinde şi de altceva: dacă lucrul respectiv te ajută şi dacă este îngăduit sau rânduit de Dumnezeu, fiindcă fiecare dintre noi este o piesă unică pe care numai Dumnezeu ştie să o interpreteze cel mai bine. Şi El în fiecare dintre noi a pus un dar, a pus o posibilitate, o capacitate de a face ceva. Mai mult decât atât, există în fiecare dintre noi posibilitatea de a fi cineva“, a spus protos. Hrisostom Rădăşanu.

Referitor la vocaţie, invitatul a subliniat că „întâlnirea cu vocaţia e partea cea mai importantă a existenţei noastre, după care urmează clarificarea vocaţiei şi asumarea ei. În ceea ce priveşte asumarea vocaţiei, nu poţi asuma decât ceea ce cunoşti. Iar asumarea veritabilă a vocaţiei duce la efecte în jurul tău, sensul fiind nu din afară înlăuntru, ci dinlăuntru în afară. În vocaţie, dacă investeşti, primeşti, dacă nu, nu. Oamenii care-şi urmăresc gândul inimii lor cu gândul la Dumnezeu devin, la un moment dat, ei înşişi inspiratori de vocaţie. Marele Inspirator al vocaţiei noastre este Dumnezeu, iar descoperirea vocaţiei se face prin rugăciune şi este absolut minunat să recunoşti urmele paşilor lui Dumnezeu în ceea ce faci tu“.

În ceea ce priveşte asumarea alegerii vocaţiei, protos. Hrisostom Rădăşanu a arătat dificultatea acestui lucru şi impedimentele ce apar: „uneori alegerea adevăratei vocaţii aduce cu sine multe ispite, multe nepotriviri şi împotriviri, în special din partea celor care ar dori să inducă propriile proiecţii în viaţa noastră. De fapt, aceasta este marea problemă a societăţii noastre: trăieşte o viaţă care nu este viaţa ei. Şi e cumplit să trăieşti o altă viaţă“.

Întâlnirea „Ce facem după ce terminăm studiile?“ a fost ultima din Postul acesta al Sfintelor Paşti organizată de Grupul „Prietenii Sfântului Iulian din Tars“.