În perioada 27 februarie-2 martie, în Chişinău şi Iaşi a avut loc un duplex cultural al Zilelor „Ion Creangă“, pentru a marca 175 de ani de la naşterea marelui povestitor (1 martie 1837). În cadrul evenimentului a fost organizată o întreagă suită de manifestări, prelecţiuni, colocvii şi simpozioane susţinute de numeroşi cercetători sau pasionaţi de creaţia literară a lui Ion Creangă - acad. Mihai Cimpoi, doamna Claudia Balaban, directorul general al Bibliotecii Naţionale pentru Copii „Ion Creangă“ din Chişinău, scriitorii Cassian Maria Spiridon, Nicolae Dabija, actorul Dionisie Vâtcu, cercetătorul şi muzeograful Constantin Parascan - recitaluri, spectacole, lansări de carte sau expoziţii documentare. Tot cu această ocazie s-a desfăşurat cea de a doua ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură pentru Copii ce poartă numele marelui povestitor, a fost lansat CD-ul „Viaţa şi opera lui Ion Creangă“, iar în deschiderea Salonului de Carte LIBREX 2012, organizat la laşi, au fost lansate primele volume din colecţia „Biblioteca Ion Creangă“.

„A scris şi despre copilăria noastră, şi despre visele noastre“

În prelecţiunile, colocviile şi simpozioanele dedicate marelui povestitor, cercetătorii sau pasionaţii de creaţia literară a lui Ion Creangă au vorbit despre „Ion Creangă în oglinda timpului“, „Ion Creangă - patronul nostru spiritual“, „Ion Creangă - scriitor naţional şi popular“ sau despre „Actualitatea naţională şi europeană a operei lui Ion Creangă“. Legat de această ultimă temă, Constantin Parascan, muzeograf în spaţiul unic al Bojdeucii din Ţicău şi cercetător care de aproape patru decenii stă aplecat asupra vieţii şi creaţiei lui Ion Creangă, mărturiseşte că priveşte şi astăzi „cu bucurie, dar şi cu uimire“, receptivitatea de care se bucură opera marelui nostru povestitor în colţuri de lume şi civilizaţii aparent străine de „lumea lui Creangă“.

„Pe plan naţional, opera lui Ion Creangă este arhicunoscută şi nu cred că mai este nevoie aici de argumente. Dacă vorbim de planul european sau internaţional, vă pot spune că am avut bucuria să-l cunosc pe unul dintre traducătorii de excepţie ai operei lui Ion Creangă, norvegianul Erling Scholler, care mi-a spus următorul lucru: «Cum puteţi crede voi că Ion Creangă exprimă doar fiinţa şi sufletul românesc? Noi (norvegienii - n.r.) îl simţim ca pe unul de-al nostru. El a scris şi despre copilăria noastră, despre visele noastre, despre fiinţa noastră». Am înţeles atunci că Ion Creangă a atins, de fapt, prin scrierile lui, esenţa aceea subtilă, umană“, spune Constantin Parascan.

„La Creangă, nici nu mai are mare importanţă ce spune, ci cum o spune“

În decursul mulţilor ani pe care i-a petrecut studiind viaţa şi opera lui Ion Creangă, Constantin Parascan spune că a avut prilejul să întâlnească „spanioli, chinezi, francezi, italieni şi alţii“ care au avut contact sau care s-au ocupat de traducerea operelor marelui povestitor. „Pot să spun că, pe lângă dragostea pentru opera lui Ion Creangă, întâlnirile cu aceşti oameni mai aveau un numitor comun: părerea de rău pentru faptul că extraordinarele subtilităţi ale limbii lui nu pot fi înţelese, la adevărata lor valoare, decât în limba română. Şi acest lucru este adevărat. Cum poţi să traduci în altă limbă, păstrând, în acelaşi timp, subtilitatea, ironia, limbajul dublu şi dulceaţa cuvintelor, o replică precum cea a lui Moş Nichifor Coţcariul: «...âtă-vă pustia, privighetori, să vă bată, căci ştiu eu că vă drăgostiţi bine!». Practic, citind opera lui Creangă, trăieşti de multe ori senzaţia că nici nu mai are mare importanţă ce spune, ci cum o spune“, subliniază Constantin Parascan.

„În povestirile lui simţi duhul creştin şi firea cuviincioasă a moldoveanului“

„Casa Creangă“, aflată în incinta Mănăstirii Golia din Iaşi, a fost redeschisă circuitului turistic pe 1 martie 2011, adăpostind multe obiecte vechi din secolul al XIX-lea care au aparţinut lui Ion Creangă. Marele povestitor a locuit în casa din incinta Mănăstirii Golia între anii 1866-1871, perioadă în care a slujit ca diacon. „Anii petrecuţi aici şi-au pus amprenta asupra scrierilor sale“, spunea, cu ocazia ceremoniei de reintroducere în circuitul turistic a «Casei Creangă», Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. „În povestirile lui Ion Creangă simţi duhul creştin, un duh care nu este mărturisit de multe ori neapărat într-o formă evidentă, dar care este prezent într-o povestire hazlie, printr-o întâmplare frumos redactată, cu un final înţelept. Şi mai simţi în poveştile lui firea cuviincioasă, bunul simţ al creştinului de atunci, al moldoveanului de atunci, fie el adult sau, mai ales, copil. Am această credinţă, precum că nimic în viaţă nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu şi că şi trecerea lui Ion Creangă prin Biserică a avut o influenţă decisivă asupra formării sale ulterioare şi a operei cu care a bucurat şi va bucura în continuare, indiferent de vârsta celor care îl citesc“, a subliniat IPS Teofan.