Oraşul Iaşi, capitala Moldovei împlineşte în aceste zile şase veacuri de istorie cunoscută. Şase veacuri în care pe acest pământ a fost multă înviere şi multă răstignire; şase sute de ani de bucurii nenumărate şi de încercări adesea; şase sute de ani în care s-au zidit biserici, s-au clădit mănăstiri - aproape 100 de altare străjuiesc astăzi pământul capitalei Moldovei -; 600 de ani în care s-a ostenit mult în cultură, în educaţie, în filantropie; 600 de ani de vrednici domnitori, de evlavioşi mitropoliţi, de cuvioşi călugări, de cucernici preoţi şi evlavie multă din partea credincioşilor.

În acest moment, s-ar cuveni să căutăm cu atenţie şi onestitate, care este sensul şi semnificaţia, lumina acestor 600 de ani de istorie cunoscută.

Multe răspunsuri pot fi date de oamenii din cultură, din administraţie, din politică, de cei din filantropie. Credem însă că adevăratul sens al celor 600 de ani îl putem găsi în cât a fost Hristos prezent sau absent în această perioadă; cât s-a cunoscut din Evanghelie, sau cum spunea marele Simeon Mehedinţi, mai ales cât s-a trăit din Evanghelie. Acest lucru a rămas. Au rămas pruncii care s-au născut, a rămas credinţa care s-a manifestat în inima ieşenilor, a rămas iată Sfânta şi de Dumnezeu binecuvântata Parascheva care ne-a chemat pe noi astăzi, aici, la Iaşi.

Aşadar, 600 de ani în care, prin mila lui Dumnezeu, credem şi mărturisim că cel mai important moment, cu consecinţe, iată până astăzi - şi nădăjduim cât Dumnezeu va mai ţine lumea întru fiinţă -, rămâne gândul măritului voievod Vasile Lupu de-a o aduce aici pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, cea adânc rugătoare şi mult folositoare.

Multe lucruri minunate s-au întâmplat în acest oraş, mulţi oameni vrednici şi sfinţi au trăit aici. Mulţi au arătat prin viaţa, prin cultura lor, prin jertfa lor că au adus un mare bine acestui oraş.

Însă, oare se poate compara cu ceva aducerea în capitala Moldovei a binecuvântatelor moaşte ale Sf. Parascheva? Cineva este mare, sau ceva este mare pentru faptul că acel cineva sau acel ceva grăieşte adânc, puternic şi frumos celor din timpul lor, dar mai ales celor de după ei. Cine din Iaşul de altădată sau din Iaşul de acum grăieşte mai adânc şi mai frumos locuitorilor acestui oraş, autorităţilor, mitropolitului, preoţilor şi dumneavoastră, tuturor, mai mult decât Sfânta Parascheva!

Pentru ce ne-am născut

Sfânta Parascheva ne grăieşte în primul rând, preluând cuvintele Sfântului Ap. Pavel, că nu avem pe pământ cetate stătătoare, ci adevărata noastră patrie este împărăţia cerurilor. Este primul şi ultimul cuvânt pe care Cuvioasa îl aşează la inima fiecăruia, pentru a conştientiza pentru ce ne-am născut, ce înseamnă pelerinajul nostru în această lume de 20, 70, 80 de ani sau chiar 100. Şi ce înseamnă 100 de ani de viaţă? O clipă în decursul eternităţii.

În al doilea rând, Sf. Parascheva ne grăieşte nouă, celor de astăzi, că nu există ceva mai puternic, mai dătătoar de speranţă, decât sensibilitatea, gingăşia şi delicateţea, decât onestitatea, decât adâncimea lucrurilor bine şi frumos făcute, pentru că toate acestea au fost întruchipate în inima curată şi sfântă a Cuvioasei Parascheva. Şi ea doreşte ca din izvorul credinţei sale în Dumnezeu, cel în Treime lăudat, din izvorul vredniciei sale, al rugăciunii sale, al jertfei sale, să ne împărtăşim şi noi, oameni obişnuiţi sau notabilităţi, oameni mai mari sau mai mici în societate.

Cred că dacă ne referim doar la aceste două lucruri, aflăm pentru ce şi cum, în ce modalitate Sfânta Parascheva reuşeşte să intre în sufletele dumneavoastră, în inima pelerinilor care vineri, sâmbătă, duminică, luni şi marţi şi poate şi mâine(n.r: astăzi,15 octombrie), se închină la cinstitele moaşte.