Am fost studentă în Iași și mergeam adesea să mă închin la Sfintele Moaște ale Sfintei Parascheva. Acolo, în locul acela plin de har, am trăit multe momente de suflet, iar unul dintre ele mi-a schimbat viața pentru totdeauna: chiar în parcul din fața Mitropoliei, soțul meu m-a cerut în căsătorie. De atunci, am simțit că viața noastră a fost așezată sub ocrotirea Sfintei.

Ani la rând, ne-am rugat cu nădejde pentru binecuvântarea unui copil. După nouă ani de așteptare, Sfânta a lucrat în viața noastră într-un mod pe care doar Dumnezeu îl poate rândui. Înainte de ziua prăznuirii Sfintei Parascheva, eram la biserica din orașul nostru, iar preotul a spus: „Părinții se bucură când te duci la ei de ziua lor, nu cu o săptămână înainte sau după. Așa și Sfânta, se bucură când mergi la ea de ziua ei.” Cuvintele acelea m-au atins adânc. I-am spus imediat soțului: „Mergem la Iași!” Am încercat să găsim cazare, dar toate hotelurile erau pline. Și totuși, prin voia Sfintei, am găsit o cameră fiindcă tocmai renunțase cineva la rezervare.

Am ajuns la Iași cu emoție și recunoștință. Ne-am așezat la rând în jurul orei 20:00, purtând în suflet rugăciunea noastră: să primim binecuvântarea unui prunc. Timpul trecea, se făcuse ora 5:00 dimineața. Oboseala își spunea cuvântul, așa că mi-am cumpărat o cafea. După ce am băut-o, mi s-a făcut brusc greață și am început să tremur. Nu mă simțeam bine deloc. Nu am mai putut rămâne. Ne-am întors la hotel, însă inima mea nu era împăcată, simțind că nu mi-am dus rugăciunea până la capăt. 

După ce m-am odihnit puțin, m-am trezit și i-am spus soțului: „Eu trebuie să ajung la Sfânta.” Coada era din nou imensă, iar noi nu mai putea sta. Cu lacrimi în ochi, m-am apropiat de un părinte și i-am spus: „Vă rog din suflet, lăsați-mă să ajung la Sfânta, să ne rugăm pentru dăruirea de prunci.” Părintele a înțeles durerea mea și ne-a lăsat să trecem.

Am ajuns în fața Sfintei Parascheva. Sentimentul  care m-a cuprins atunci nu se poate descrie în cuvinte. Deși fusesem de atâtea ori la ea în anii studenției, niciodată nu am trăit o asemenea emoție. Plângeam și mă rugam cu toată ființa mea, cu nădejde și credință.
În noaptea aceea, Sfânta Parascheva i-a apărut în vis soțului meu. L-a întrebat, în timp ce el se închina la sfintele ei moaște: 

- „Tu ce dorință ai?” 

El i-a răspuns: 

- „Știi dorința mea, Sfântă.”

Iar Cuvioasa i-a spus cu blândețe: 

- Ai răbdare, că ți se va împlini.”

Două luni mai târziu, în decembrie, am aflat că sunt însărcinată. Am știut din clipa aceea că această sarcină era darul și binecuvântarea Sfintei Parascheva.

Astăzi, băiețelul nostru Dimitrie are 6 ani. O iubește tare mult pe Sfânta Parascheva și știe că ea a fost cea care ni l-a dăruit. Dumnezeu a rânduit ca el să se nască chiar în ziua în care s-a născut și bunicul său, pe care nu a mai apucat să-l cunoască, aceeași zi, aceeași lună.

Simțim, în fiecare clipă, binecuvântarea lui Dumnezeu și mijlocirea Sfintei Parascheva asupra familiei noastre. Ea ne-a dăruit cel mai de preț dar: viața acestui copil, minunea noastră, dovada vie că Dumnezeu și Sfinții ascultă rugăciunile noastre, venite din suflet.

(mărturie trimisă pe adresa redacției de Roxana Ștefănescu, 2025)