Dacă te vei lupta cu lenevia nehotărât, niciodată nu o vei birui – dar îndată ce te vei ridica împotriva ei cu hotărâre neclintită, chiar dacă nu fără durere lăuntrică, vei putea să o înfrângi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Ostașul bun și credincios pune vrășmașul pe fugă, iar cel leneș și nevrednic dă dosul. Omul trebuie să ia seama la sine însuși până la mormânt în privința acestei patimi, ca să nu audă în Ziua cea de pe urmă o hotărâre cumplită din partea Cunoscătorului inimilor.

În Scriptură se spune că celui credincios până la moarte Domnul îi va da cununa vieții. Așadar cununa i se dă doar celui care iese la luptă cu hotărârea nestrămutată de a se lupta până la suflarea cea de pe urmă, fără să pună armele jos nici măcar în clipele celor mai cumplite primejdii și fără să-și dea vrăjmașului inima. Unul ca acesta, chiar dacă va fi doborât câteodată, nu se lasă de sfânta sa râvnă și niciodată nu își pierde nădejdea, și de aceea, fie că nu izbândește, pentru hotărârea sa și neclintirea sa este încununat ca un bun ostaș, care năzuiește spre cinstirea cerească.

(Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, Editura Sofia, 2011, pp. 69-70)