Pentru omul care s-a obişnuit să se învârtă în cercul lucrurilor văzute şi să le recunoască în cea mai mare parte prin intermediul simţurilor externe, nu este uşor să renunţe la acest obicei - la a verifica totul cu ochii, la a pipăi totul cu mâinile - nici în cazul în care îi este dat să aibă o legătură sau alta cu lucrurile pur duhovniceşti. Iată de ce, aşezându-se la rugăciune, mulţi ar dori să-şi făurească neapărat înaintea ochilor un chip tainic al Dumnezeirii înseşi. Sfântul Teofan nu vede nici o necesitate a acestui lucru pentru cel ce se roagă.

- Rugându-vă lui Dumnezeu este mai bine să nu vi-L închipuiţi nicicum, ci numai să credeţi că El există, că este aproape şi vede şi aude totul. În această convingere să şi rămâneţi, în convingerea că El este pretutindeni... Către El, Cel ce este peste tot, vede tot şi doreşte mântuirea voastră, să strigaţi în rugăciune, fără să vă creaţi vreun chip înaintea ochilor. Iar când cugetaţi la cele dumnezeieşti, atunci puteţi să vi-L închipuiţi pe Domnul aşa cum se cuvine... şezând pe Tron sau răstignit. Dar în timpul rugăciunii nu trebuie să vă făuriţi nici un chip.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 14)