Am auzit de multe tipuri de regimuri în ziua de astăzi care se bazează pe eliminarea sau reducerea carbohidraților. Unul dintre aspectele cele mai întâlnite este renunțarea la pâine. Ar trebui să țineți cont de faptul că nu mă pretind a fi expert nutriționist dar totuși există în astfel de abordări unele probleme observabile cu ochiul liber și neavizat.

A înlocui un aliment autohton cu altele exotice este ilogic. Nu spun că ar trebui să nu mai mâncăm grapefruit, sau portocale, sau orez basmati, sau ulei de măsline presat la rece din când în când, ci doar că folosirea lor în dieta zilnică ar trebui să pună semne de întrebare. Nu e normal să punem atât de mult preț pe lucrurile aduse de la mii de kilometri și să neglijăm bunătățile pământului nostru. În plus, Mântuitorul a mâncat pâine, pește și faguri de miere. O mai fi mâncat el și altele ce erau pe masă dar despre astea se spune în scripturi. Și acum, 2000 de ani mai târziu, nu mai este bună pâinea pentru noi? Evident, când spun pâine mă refer la pâinea românească făcută cu apă, dospitură (aluat sau drojdie), sare și făină, nu cele în care intră tot alfabetul și o grămadă de numere de identificare a aditivilor.

Și mai este încă un aspect al „renunțării la pâine“. Tocmai pentru faptul că pâinea reprezintă baza alimentației oamenilor, ne-a fost dat să putem să o facem să fie Pâine a vieții. De cele mai multe ori se renunță tocmai la cel mai important lucru, la Pâinea Vieții, la singurul lucru care poate să ne ridice de la starea de om păcătos la starea de om îndumnezeit. Tocmai pentru faptul că ne proiectăm tot mai mult viața în sfera părerii celorlalți despre noi, ajungem să nu mai luăm aminte la lucrurile care ne fac să devenim schilozi și slăbănogi la suflet în timp ce încercăm să ne modelăm exteriorul.

Celor care cred că „pâinea îngrașă“ le recomand cu căldură o cură de 40 de zile de pâine, apă și psaltire. Să tragă singuri concluziile la urmă. Ori că e vorba de pâine proaspătă, ori de pesmeți, ori că ia numai anafură după ce s-a apropiat cu frică, cu credință și cu dragoste de Pâinea cea Mare, toate acestea sunt regimuri bazate în exclusivitate pe carbohidrați menite să transforme grăsimile acumulate pe inima împietrită și pe mintea lenevită în putere a sufletului. Și, după aceea, când cerem pâinea noastră cea de toate zilele, vom ști ce anume cerem și nu ne vom mai feri de ea pretinzând că nu face bine la sănătate.