Noi suntem ostaşi duhovniceşti şi avem ca duşmani neîmpăcaţi pe vrăjmaşii cei nevăzuţi, neadormiţi şi răi, care se străduiesc să distrugă cetatea sufletului nostru; nu trebuie nici noi să ne continuăm viaţa noastră în lenea şi moţăiala păcatului, ci, chemându-L în ajutor pe Dumnezeu, să stăm împotriva vrăjmaşului nostru. El are putere împotriva noastră numai atunci când noi ne încredem în noi înşine şi cugetăm cu mândrie în sinea noastră, dar, dacă ne lăsăm călăuziţi în orice situaţie de smerita cugetare, atunci toată puterea şi cursele vrăjmaşului se năruiesc.

Principalii noştri vrăjmaşi sunt diavolii, care ne luptă prin patimile noastre; pentru toate cursele, săgeţile şi uneltirile lor, principala armă este smerenia, deoarece ei sunt mândri şi îi doboară pe cei care se mândresc în lupta cu ei, dar împotriva smereniei nu pot sta.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 35)