Era odată un călugăr care căzuse în multă nepăsare, încât nu își mai făcea nici canonul, și voia să se întoarcă în lume. Deci s-a dus în locul lui natal, Kefalonia, unde se știe că aleargă cei demonizați, datorită vindecărilor făcute de Sfântul Gherasim.

Deci, și acesta mergând să se închine la sfântul, s-a întâlnit pe drum cu o demonizată, care i-a zis: „Știi ce ții în mâna ta? Ah, dacă ai ști, nenorocitule, ce ții în mână! Dacă ai ști cât mă arde acest metanier, pe care tu îl ții din obișnuință, din rutină!”. Călugărul a rămas trăsnit, a fost voia lui Dumnezeu ca demonul să-i vorbească astfel și și-a revenit. Dumnezeu l-a luminat, și și-a zis în sinea lui: „Ia uite ce fac eu nenorocitul! Țin în mâna mea cea mai puternică armă, și nu pot să biruiesc un diavol! Și nu numai că nu pot să îl răpun, dar mă trage și mă duce unde voiește! Am păcătuit, Dumnezeul meu!”. Și în acel moment a plecat pocăit la mănăstirea lui.

(Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovnicești, traducere de Preot Victor Manolache, Editura Egumenița, Galați, 2012, pp. 45-46)