Caută-L pe Domnul! Dumnezeu sau lumea...

Vrei să faci raiul pe pământ... nu vei izbuti asta nici tu, ci numai te vei vlăgui chinuit, alergând după nălucitele bunătăţi ale lumii ca nişte copii care aleargă după curcubeu.

Ce mai stai? Întoarce-te către Domnul şi începe să-I slujeşti cu osârdie... Vremea trece... puterile noastre îmbătrânesc, îşi pierd supleţea şi se apropie de punctul în care vor rămâne nemişcate în orientarea lor cea strâmbă. Iar mâine, poimâine vine moartea. Ia seama să nu rămâi cu totul împietrit în această răceală faţă de Domnul. Adu-ţi aminte de sfârşitul cel înfricoşător, când şi Dumnezeu Se va întoarce de tot de la cei ce nu se întorc spre El şi îi va lepăda pe cei ce îl leapădă, şi această frică să te facă să năzuieşti spre Domnul.

Caută-L pe Domnul! Dumnezeu sau lumea... cale de mijloc nu există. Sau dormi cu atâta nepăsare, că nu mai vezi nimic?! Dincolo este totul, aici nu este nimic; dincolo este adevărul, aici numai nălucire; dincolo e odihnă, aici griji nefolositoare; dincolo este îndestulare, aici strâmtorare necontenită; dincolo este bucurie şi veselie, aici numai necazuri şi întristări ale inimii.

Tu ştii toate acestea, ai experienţa lor, şi totuşi rămâi în aceeaşi deşertăciune a minţii şi a inimii... Vrei să faci raiul pe pământ... suntem deja în a opta mie de ani de când cei care iubesc lumea se istovesc căutând mijloacele de a face raiul pe pământ... Şi nu numai că n-au nici un spor, ci, dimpotrivă, totul spre mai rău merge... nu vei izbuti asta nici tu, ci numai te vei vlăgui chinuit, alergând după nălucitele bunătăţi ale lumii ca nişte copii care aleargă după curcubeu.

Cu astfel de cuvinte să ne convingem sufletulsă-L îndrăgească cu totul pe Domnul şi să se întoarcă spre El, râvnind în cele din urmă, cu hotărâre, propria mântuire. (…) De altfel, care suflet nu ştie toate acestea? Ştim cu toţii că inima noastră trebuie să fie numai a Domnului şi că toate, mici şi mari, trebuie să fie doar spre plăcerea Lui. Dar când e vorba să ne apucăm de treabă, să ne rupem de toate împătimirile,începem să folosim tot felul de pretexteca să rămânem în ele... „Păi ce, asta e de noi? Viaţaasta înaltă este doar pentru nişte aleşi... Iar noi aşa, cât de cât... Cine este ales, acela şi primeştechemare aparte...

(Sf. Teofan Zăvorâtul, Știința rugăciunea, Editura Sophia, p. 93-94)

De la același autor

Ultimele din categorie