Cine n-a fost să Îl întâmpine pe Domnul atunci când a intrat în Ierusalim ca un împărat și cine n-a strigat atunci: „Osana, Fiul lui David”?! Dar n-au trecut decât patru zile și același popor, cu aceeași limbă, striga: „Răstignește-L, răstignește-L!”. Uimitoare prefacere! Dar de ce să ne minunăm? Nu facem și noi același lucru atunci când după primirea Sfintelor Taine – Trupul și Sângele Domnului – îndată ce ieșim din biserică uităm tot, și evlavia noastră, și milostivirea lui Dumnezeu față de noi, și ne lăsăm, ca și mai înainte, în voia faptelor iubirii de sine: la început „neînsemnate”, apoi mai mari, și poate că, mai înainte chiar de a trece patru zile, măcar că nu vom striga altuia: „Răstignește-L!”, Îl vom răstigni pe Domnul în noi înșine. Și toate acestea Domnul le vede și le rabdă!

Slavă îndelungii Tale răbdări, Doamne!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, p. 57)