Preafericirea Voastră,
Înaltpreasfințiile Voastre,
Preasfințiile Voastre,
Onorate Oficialități centrale și locale,
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiți frați și surori,


Cuvântul meu de astăzi se adresează tuturor dar, în mod deosebit, Înaltpreasfințitului Irineu, noul Arhiepiscop al Alba Iuliei. Importanța momentului este mare pentru Înaltpreasfinția Sa, pentru clerul și credincioșii Arhiepiscopiei dar, sentimental vorbind, și pentru mine, care i-am fost înaintaș în scaun 21 de ani de zile.
Alba Iulia, ca simbol, are o valoare unică pentru toți românii. Aici s-au făcut unirile: și cele politice și cele religioase. De aceea, Orașul Marii Uniri ne aduce mereu aminte de unitatea noastră spirituală și națională.
Alba Iulia este cetatea lui Mihai Viteazul, a lui Ferdinand Întregitorul, iar Catedrala Încoronării, unde s-au încoronat suveranii României, Ferdinand și Maria a fost și martora reîntregirii spirituale, purtând și acest nume. În această Catedrală cu semnificație unică sunteți întronizați Înaltpreasfinția Voastră astăzi.
Alba Iulia este cetatea credinței noastre ortodoxe strămoșești, este locul soboarelor noastre de odinioară, este scaunul de păstorire al Mitropoliților Mărturisitori Iorest și Sava și al luminatului Simion Ștefan, care la 1648 a lăsat națiunii române „Noul Testament” în românește. În predoslovia acestui „Nou Testament” marele mitropolit a subliniat rolul spiritual unificator al Cărții Sfinte, a cărei cuvinte „trebuie să fi ca banii, că banii aceia sunt buni carii îmblă în toate țările”.
Alba Iulia este Golgota trecutului nostru de suferință pentru credință și de aspirații politice, de multe ori înecate în sânge. Dar tot Alba Iulia este și Ierusalimul nostru în care s-a pecetluit visul de unitate al multor generații de oameni.
Poate nu întâmplător, în pericopa evanghelică a acestei duminici, închinată primului sinod ecumenic, Îl auzim pe Mântuitorul rugându-Se Tatălui pentru noi, „Eu nu mai sunt în lume, dar ei în lume sunt, şi Eu la Tine vin. Părinte Sfinte, întru numele Tău păzeşte-i pe cei pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, aşa cum suntem Noi.” (Ioan 17, 11).
Dacă Bălgradul a suspinat când s-a năruit opera politică a lui Mihai Viteazul, dacă a plâns când s-a produs dezbinarea religioasă a românilor și s-a prăbușit Mitropolia Alba Iuliei, i-a rezervat providența divină bucuria Marii Uniri și a Reîntregirii spirituale.
Noi, cei de astăzi și, în mod concret, Înaltpreasfinția Voastră, Părinte Arhiepiscop Irineu, suntem chemați să păstrăm cu sfințenie tezaurul de credință și de cultură al înaintașilor și să facem o făgăduință solemnă, cum spunea protopopul Gheorghe Ciuhandu, „că până și trupurile noastre le vom arunca stavilă în calea celor ce ar îndrăzni să micșoreze sau să fărâmițeze acest patrimoniu îndelung pregătit prin mucenicia și jertfele fără de seamăn ale fraților noștri mai mari!”.
Ar putea părea patriotarde și festiviste aceste fraze pentru o lume care, din motive obiective sau subiective, își pierde legătura cu valorile netrecătoare ale Bisericii și Neamului. Dar pentru noi rămân de mare importanță. „Iisus Hristos, spune Sfântul Apostol Pavel, ieri și azi și în veci este Același” (Evrei 13, 8). Iar Biserica Lui, „nici porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18).
Un mare duhovnic al vremurilor noastre spune că „Hristos este prietenul nostru, fratele nostru, El este tot binele și toată frumusețea. El este Totul. Viața fără Hristos nu este viață. Dacă nu-L vezi pe Hristos în toate faptele și gândurile tale, tu trăiești fără Hristos”.
Pentru noi Hristos este Unicul și nu unul dintre întemeietorii de religii. Dacă unii din lumea secularizată Îl socotesc doar o Personalitate genială și nu Dumnezeu, nici măcar nu sunt originali. Lucrurile s-au mai petrecut. Arie și cu adepții lui Îl considerau prima creatură a Tatălui, creat din voința Lui și nu din ființa Lui. De aceea, sinodul I ecumenic de la 325, pe care-l aniversăm astăzi, a afirmat răspicat deoființimea Fiului cu Tatăl și coeternitatea Lor.
Toate aceste sunt lucruri cunoscute, dar rostite astăzi și aici, în prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, capătă o mai mare greutate. Iar pentru Înaltpreasfințitul Irineu devin cu testament de suflet, care-l va determina să le propovăduiască cu timp și fără timp, aducându-și aminte că locul în care păstorește este sfânt și că-n scaunul Bălgradului s-au perindat oameni deosebiți, începând cu Sfântul Ierotei, de la anul 953, continuând cu Sfinții Ilie Iorest și Sava Brancovici, cu mitropolitul cărturar Simion Ștefan, și-n vremurile din urmă cu Episcopul Emilian și cu smeritul Arhiepiscop Andrei.
Moștenirea spirituală pe care o primiți Înaltpreasfinția Voastră, Părinte Arhiepiscop Irineu este una bogată și frumoasă. Cele peste 600 de parohii, cu peste 700 de biserici, apoi vetrele monahale în umăr de 42, la care se adaugă centrele de slujire socială care depășesc numărul de 60.
Însă, în mod deosebit, profesor universitar fiind, vă legăm de suflet școlile teologice: Facultatea de Teologie și Seminarul Teologic. După părerea noastră, care credem că e una obiectivă, sunt școli bune și au, din darul lui Dumnezeu, un spațiu pentru învățătură și rugăciune modern și la standardele actuale. Ne-am bucurat că acest lucru a fost subliniat, în mai multe rânduri, de Părintele Patriarh Daniel.
Iar pentru misiune, de mare folos este postul de Radio „Reîntregirea”, care, în colaborare cu postul de Radio „Trinitas” al Sfintei Patriarhii, poate face lucruri de folos.
Dar cea mai prețioasă moștenire sunt preoții și credincioșii. Lor li se adaugă cinul monahal. Îi îndemn să vă primească cu tot dragul în sufletul lor, iar Înaltpreasfinția Voastră să-i înțelegeți, să-i ocrotiți și să-i prețuiți, căci sunt oameni de calitate. Îl rog pe Mântuitorul Hristos să mă ierte dacă mă voi folosi de cuvântul Lui, parafrazându-L, dorindu-vă „să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu”. (Ioan 15, 12)
Conlucrarea cu administrațiile județene și locale a fost aici, în Arhiepiscopia noastră, una de excepție. Lucrul acesta este de folos atât pentru viața duhovnicească a parohiilor, cât și pentru activitatea lor gospodărească. Sperăm ca această simfonie să-și continue drumul ei.
Iar eu, în calitate de Mitropolit, când veți considera de că aveți nevoie de sprijinul și ajutorul meu vi le voi oferi cu tot dragul. Rugăciunea mea către Domnul, Înaltpreasfinția Voastră, este ca să aveți la Alba Iulia bucuriile duhovnicești pe care eu le-am avut.
Închei folosind cuvintele Sfântului Apostol Iuda: „Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere, şi să vă pună înaintea slavei Lui neprihăniți, cu bucurie, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Iisus Hristos Domnul nostru: slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii! Amin”. (Iuda 1, 24-25)


† ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului

sursa: reintregirea.ro