asemănarea cu Dumnezeu

De ce milostenia este un act de credință – Scrisori din Occident. Întâlniri cu Dumnezeu (XI)

Să ieșim din inerția comodității și confortului vieților noastre și să căutăm să înțelegem în toată adâncimea și înălțimea lui cuvântul Părintelui Sofronie de la Essex: „Fratele meu e viața mea”! Să înțelegem că există o diferență mare între binele făcut o singură dată și punctual (a ajuta un sărac o dată) și binele făcut care poate avea consecințe și în perspectivă, cum ar fi acela de a fi ctitor. Și putem „ctitori” nu doar biserici, ci și oameni! Și în ambele cazuri, veșnică ne va fi pomenirea!

Purtători ai vieţii dumnezeieşti

Bineînţeles, pe noi în chip firesc ne cuprinde groaza: Cum putem noi, cei născuţi dintru nimic, supuşi oricărei boli, să devenim stăpânitori şi purtători ai vieţii dumnezeieşti, celei veșnice şi fără de început? 

Aceasta este metoda ortodoxă a însănătoşirii…

Nu consideraţi că păcătosul este totuna cu păcatul. Nu-l daţi morţii pe păcătos din pricina păcatului. Mântuiţi-l de păcat! Un exemplu izbitor de acest fel îl reprezintă femeia prinsă asupra faptului de adulter.

Este asceza o sumă de oprelişti şi privaţiuni?

Prin învăţătură, cult, sfat şi poruncă, Biserica îndrumă viaţa fiilor săi spre ceea ce cu toţii doresc: asemănarea cu Dumnezeu şi cetăţenia împărăţiei cerului.

Imboldul nostru de a fi desăvârşiţi

Avem două alternative diametral opuse: fie să-L refuzăm pe Dumnezeu – ceea ce este însăşi esenţa păcatului – fie să ne facem fii ai lui Dumnezeu. 

Putem deveni dumnezei prin dispoziţie şi moştenitori ai lui Dumnezeu în toate

Să urmăm Bunului Stăpân neabătut, cu frică potrivită, cu o voinţă purtătoare de duh, cu credinţă neclintită în cele învăţate şi, nu mai puţin, cu ştiinţa şi cunoştinţa celor ce sunt de făcut, cu priceperea şi înţelepciunea celor ce sunt de gândit.

Noi începem să trăim ceea ce vom şi deveni

Vecinicia lui Dumnezeu este, cum ştiţi toţi Raiul. Toţi, măcar intuitiv, ştim că este frumuseţe de nespus, şi frumuseţea aceea de nespus eşti tu, suflete, care vei deveni întru asemănarea lui Dumnezeu. 

Tu ce alegi?

Avem două alternative diametral opuse: fie să-L refuzăm pe Dumnezeu — ceea ce este însăşi esenţa păcatului — fie să ne facem fii ai lui Dumnezeu.

Iertând, ne asemănăm lui Dumnezeu

Din moment ce dragostea este rădăcina a tot binele, îndepărtând de la toți certurile, ne aduce împreună și ne unește unul cu celălalt.

O căprioară în paradisul pierdut - Mărturisire a Sfântului Iustin Popovici (6)

Doar oamenii cei asemenea Lui ne sunt dragi. Ei sunt rudenia şi nemurirea şi iubirea noastră. Sufletul acestor oameni este plămădit din bunătatea, din milostivirea, din iubirea, îndurarea, blândeţea, dreptatea şi înţelepciunea Lui. Înţelepciunea lor este dumnezeiesc de înţeleaptă, dumnezeiesc de bună, dumnezeiesc de smerită, dumnezeiesc de îndurată. Ei se asemuiesc cu sfinţii şi luminaţii îngeri. Pentru că o mare înţelepciune împreunată cu o mare bunătate ia chip de înger.

Pagini