Când un om rău vine cu o rugăminte la un om bun, blând şi smerit, pentru mai bună reuşită încearcă să se asemene acestuia.

 Aşa şi creştinul, purcezând a se ruga Domnului sau Maicii Lui celei Preacurate sau Îngerilor sau Sfinţilor, trebuie, pentru ca rugăciunea lui să aibă spor, să se asemene după putinţă Domnului Însuşi, ori Preacuratei Maicii Lui, ori Îngerilor, ori Sfinţilor.

Şi tocmai în aceasta stă taina apropierii de Dumnezeu şi a grabnicei auziri a rugăciunilor noastre.

(Sfântul Ioan din Kronstadt, În lumea rugăciunii, Ed. Sophia, Bucureşti, 2003, p. 15)