asumarea bolii

Părintele Sofian Boghiu: „Suferința interiorizează enorm”

Parcă profetic, Părintele Sofian spunea că „toată lumea este plină de păcate... suntem ca între mii și milioane de microbi. Ne dăm seama în ce mediu suntem și totuși stăm, rămânem pe loc”. Iar  păcatul nemărturisit, necăit, este „ca o injecție care duce la septicemie mortală”.

Cu paralizie și Parkinson, maica Maria îi alina pe toți cei întristați

Oameni cu totul străini, aflându-se în necazuri, durere, deprimare şi deznădejde au început să o cerceteze şi să stea de vorbă cu ea. Şi toţi cei ce veneau plecau alinaţi, luminaţi în durerea lor, potolindu-și mâhnirea, liniştindu-se în temerile lor, dispărându-le depresia şi deznădejdea. Zvonurile existenţei acestei monahii ieşite din comun s-au răspândit treptat, depăşind cu mult hotarele oraşului Gatcina.

Vorbe de aur ale Părintelui Arsenie Papacioc: „Singură suferința este suprema catedră de teologie”

Prin suferinţă, spunea duhovnicul român, „omul reuşeşte să stea de vorbă cu sine mai precis decât în orice altă situaţie. Să se cunoască pe sine, să se compare, să-şi dea seama că-i o poruncă divină de la care nu ne putem abate şi e valabilă pentru tot omul, pentru toată lumea, nu numai pentru unii. Suferinţa îţi dă ocazia de această dezinfectare cu orice chip. Te cunoşti pe tine ca să te poţi birui pe tine, care înseamnă uriaşă biruinţă”.

Doctorii cei iubiți

 „Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul […] Ştiinţa doctorului va înălţa capul lui şi înaintea celor mari va fi minunat.”