Doctorii cei iubiți

 „Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul […] Ştiinţa doctorului va înălţa capul lui şi înaintea celor mari va fi minunat.”

În diverse contexte, în zilele acestea ni s-a dat prilejul de a ne gândi mai mult la doctori și la sfinți.

Doctorul se ocupă de trupuri. „Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai săi, să îmbălsămeze pe tatăl său şi doctorii au îmbălsămat pe Israel” (Facerea 5, 2). Dar trupurile sunt pământ și cenușă: „Pentru ce se trufeşte cel ce este pământ şi cenuşă, când în viaţă el le leapădă mereu dinăuntrul său? Boala îndelungată o taie doctorul şi împăratul astăzi este şi mâine va muri” (Ecclesiasticul 10, 9-10).

Cu toate acestea, pentru munca pe care o fac, doctorii merită toată cinstirea: „Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul […] Ştiinţa doctorului va înălţa capul lui şi înaintea celor mari va fi minunat. […] Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, că şi de el ai trebuinţă” (Ecclesiasticul 38, 1, 3, 12).

Boala trupului poate fi uneori un semn al păcatului celui bolnav: „Cel care păcătuieşte împotriva  Ziditorului său să cadă în mâinile doctorului” (Ecclesiasticul 38, 15). În astfel de situații, mersul la doctori nu ajută: „Dar el nici la boala sa n-a căutat pe Domnul, ci pe doctori” (Paralipomena 16, 12).

Doctorii sunt neputincioși în fața voii lui Dumnezeu: „Căci voi sunteţi nişte născocitori ai minciunii, sunteţi cu toţii nişte doctori neputincioşi !” (Iov 13, 2). „Şi m-am dus eu la doctori, pentru îngrijire. Ei mi-au uns ochii cu o alifie, dar am rămas orb” (Tobit 2, 10). „Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău” (Marcu 5, 26). „Și cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici unul nu putuse să fie vindecată” (Luca 6, 43).

Pentru bolile sufletului există un alt doctor: „Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi” (Matei 9, 12). „N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă” (Marcu 2, 17). Vindecarea sufletului poate aduce și vindecarea trupului.

Vindecările vin mereu de la altcineva. Niciun doctor nu se poate vindeca pe el însuși, nici pentru bolile trupului, nici pentru cele ale sufletului: „Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!” (Luca 4, 23).

Doctorii pot fi iubiți de oameni sau pot să nu fie iubiți: „Vă îmbrăţişează Luca, doctorul cel iubit” (Coloseni 4, 14). Noi, cei slabi, avem preferințe – dar un sfânt iubește toți doctorii, pentru că iubește toți oamenii. Dintre doctori sunt sfinți cei care iubesc toți oamenii. Un doctor sfânt poate ajuta și la vindecarea trupului, și la cea a sufletului, urmând lui Hristos, Doctorul sufletelor și făcătorul doctorilor.

De la același autor

Ultimele din categorie