ce sunt colindele

Colindul, vestitorul Nașterii Mântuitorului

Întâmpinarea marelui praznic al Naşterii Domnului ne adună în biserică pentru a lăuda pe Dumnezeu prin cântări de colindă, cântări care răsună în perioada postului Nașterii Domnului în mai multe locaşuri de închinare, prin copii și oameni mari. Colindatul este o datină adânc înrădăcinată în conştiinţa neamului românesc, ea fiind întâlnită în toată lumea creştină. Cu totul aparte, Crăciunul şi tradiţia colindatului în preajma acestei sărbători, sunt trăite în satul tradiţional românesc. Conform istoricilor, cuvântul „colind” provine din latinescul „Calendae Ianuarii”, denumire pe care o aveau sărbătorile păgâne din preajma Anului Nou, atunci când se făceau urările de belșug pentru noul an, și, întorcându-ne în vechime, știm că Nașterea Mântuitorului se prăznuia împreună cu Boboteaza.                                                                                                                

IPS Mitropolit Teofan: „Se încheie anul dedicat mărturisitorilor de altă dată, începe anul mărturisitorilor de acum!”

Sala „Justin Moisescu” a Ansamblului Mitropolitan Iaşi a găzduit, în seara zilei de 19 decembrie, tradiţionala serbare de Crăciun organizată de studenţii Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi.

Colindele – teologia Bisericii în cuvinte simple

Cu siguranță, „a colinda” este un termen potrivit pentru a desemna misiunea Sfinților Apostoli. Un termen care nu poate fi tradus în limbile moderne. De ce oare? Pentru că „a colinda” înseamnă mai mult decât a vesti Evanghelia. Înseamnă bucurie și jertfă, adăugate misiunii creștine! Când bați la poarta cuiva, nu vestești doar că Hristos s-a născut acum 2000 de ani, ci te rogi cântând – ca bucuria adusă de Smeritul Prunc din iesle să se sălășluiască în acea casă. Deci, colindatul este cale de rugăciune și de comuniune în Hristos cel născut în ieslea Bethleemului.