dumnezeu după har

Fericit este cel ce are inima și cugetul curate

Problemele metafizice ca Învierea și Îndumnezeirea lui Hristos sunt realități supranaturale, incomensurabile, și le percepe doar cel care are un orizont nemărginit, dincolo de carcera logicii seci și a celor cinci simțuri. Există și cel de-al șaselea simț, cel mai adevărat și mai dinamic dintre toate, credința.

Să-L convingem pe Dumnezeu că vrem să fim copiii Lui

În clipa în care omul Îl convinge pe Dumnezeu că Îi aparţine, Domnul revarsă peste el şuvoaiele milostivirii Sale şi viaţa lui Dumnezeu devine propria sa viaţă. Aceasta este buna voire a gândului celui dintâi al lui Dumnezeu pentru om, căci omul a fost zidit tocmai cu această menire.

Sfinții Apostoli sunt cei dintâi dumnezei-oameni după har

În toată viața lor (a Sfinţilor Apostoli), fiecare dintre ei, urmând Apostolului Pavel, zice despre sine: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2, 20).

Iubirea duhovnicească de sine

"Filautia duhovnicească” stă în a se iubi omul duhovniceşte, adică în Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, ca ceea ce este în actualitatea sa profundă, adică persoană creată după chipul Lui, şi ca ceea ce este chemat să devină: asemănare a Lui, fiu al Lui după înfiere şi dumnezeu după har.

Ispitele vieții

Ispitele sunt ca furtunile de pe mare; în vremea furtunii lemnele și murdăriile din mare sunt aruncate afară; marea se curățește și devine liniștită. Prin ispite se face curățirea, apropierea de Dumnezeu, înfierea duhovnicească; la urmă omul devine un mic dumnezeu după har.

Libertate sau liber arbitru: o confuzie frecventă

Această eliberare o aduce doar Mântuitorul (Eliberatorul) Hristos. Când El ne spune că a biruit lumea, nu ne-o spune spre a se lăuda, spre a ne impresiona, ci spre a ne încuraja să ne împărtăşim din această biruinţă a lui, să îndrăznim să fim şi noi liberi. Mai pe scurt. Noi avem libertatea (reală) de a alege să fim sau nu cu Dumnezeu.