împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului

De ce este nevoie de pâine și vin la pomenirea morților

În momentul aducerii la proscomidie, atât pâinea sau prescura, cât și vinul ‒ provenite cea dintâi din contopirea atâtor boabe de grâu, iar cel de-al doilea din zdrobirea atâtor boabe de strugure într-o singură substanță ‒ simbolizează unitatea în duh a Bisericii, adică a totalității membrilor ei, atât vii, cât și adormiți. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „după cum pâinea e unirea multor boabe adunate, așa încât să nu se arate grăuntele, ci ea să fie acele grăunțe, fără ca în unirea lor să fie vădită deosebirea dintre ele, tot astfel și noi ne unim cu alții și cu Hristos”.

Cum se așează miridele la Proscomidie pe Sfântul Disc și de ce?

Preotul pune în partea stângă a Agneţului miridele pentru cele nouă cete de Sfinţi: Sfinţii Îngeri, Sfinţii Prooroci, Sfinţii Apostoli, Sfinţii Ierarhi, Sfinţii Mucenici, Sfinţii Cuvioşi, Sfinţii Doctori fără de arginţi, Sfinţii drepţi Părinţi Ioachim şi Ana şi toţi Sfinţii, împreună cu rugăciunile Sfântului a cărui Liturghie se săvârşeşte.

Timpul sau termenele pentru împărtășire

După Simeon al Tesalonicului, fiecare creştin temător de Dumnezeu ar trebui să se împărtăşească cel puţin la 40 de zile, iar cel care se păstrează curat şi se simte vrednic se poate apropia şi mai des, chiar în fiecare duminică, mai ales bătrânii şi bolnavii, căci aceasta este pentru dânşii izvor de sănătate şi întărire.

„Cunoscând puterea darului și, curățindu-ne cât este cu putință, să ne împărtășim cu Sfintele Taine”

Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de moarte. Să câștigăm bunăvoința Lui. Să ni-i câștigăm prieteni pe îngerii care vor veni la noi. Să avem priveghetor ochiul minții. Să avem mintea nebiruită, fără să slăbim din rezistența împotriva patimilor. Dar chiar dacă vom aluneca puțin, îndată să ne ridicăm, stingând cu multe lacrimi săgețile arzătoare ale vrăjmașului și ridicând împotriva lui dorul lui Hristos. Căci mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului. Astfel încât, avem nevoie de rugăciunile unora pentru alții, de a ne îndemna unii pe alții. Mult pot lacrimile, străpungerea, și, mai înainte de toate și după toate, mult poate împărtășirea cu Sfintele Taine.

„Prin Sfânta Împărtășanie, omul îşi despovărează conştiinţa de păcate, de frica de rob, păstrând doar sfiala de fiu”

„Sfânta Împărtăşanie este o mare sărbătoare, care ridică această zi peste toate celelalte de peste an.”

Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul ‒ drumul spre sfințenie

Provenind dintr-o familie bogată și renumită pentru sfinții din neamul lor, Sfântul Ierarh Grigorie a urmat modelul și, călugărindu-se după moartea tatălui său, a slujit săracilor până la finalul vieții, fiind mai întâi egumen, iar apoi papă. Fugind de slavă, s-a ascuns într-un munte, dar pentru rugăciunile oamenilor s-a coborât stâlp de foc peste locul în care se afla și de atunci s-a supus voii Domnului, săvârșind multe minuni.