Născut în Roma cea veche, Sfântul Grigorie Dialogul provenea dintr-o familie renumită, nu atât pentru bogăție, cât pentru sfinții care se aflau în neamul lor, precum Sfântul Felix, Sfânta Tarsila și Sfânta Emiliana. Chiar și Silvia, mama sa, era cinstită cu sfinții în Biserica Romei. Devenind filosof, râvnea să fie monah, dar nu îndrăznea să pornească pe această cale, fiind ambii părinți în viață.

După ce a murit tatăl său, a început să împartă bunurile, a zidit șase mănăstiri în Sicilia, iar una în Roma, și-a transformat și casa în mănăstire, apoi lepădându-se de lume a început a viețui ca un călugăr, sub ascultarea stareților Maximian și Ilarion, devenind, în scurt timp, egumen. Mama sa se ocupa și ea de îngrijirea săracilor, dând tot ce avea spre folosul acelora.

Venind îngerul Domnului de trei ori în chip de sărac la ușa Sfântului Grigorie, acesta nu l-a lăsat să plece niciodată mâhnit, dându-i bani și un vas de argint, atunci când banii se terminaseră, așa că îngerul, în chip nevăzut, a rămas de atunci să îl vegheze. Fiind ales papă al Romei, Cuviosul a fugit, iar poporul a început să se roage, ca să îl găsească. Un stâlp de foc s-a coborât atunci în locul în care se ascunsese acesta, așa că de atunci, cunoscând voia Domnului, a ocupat scaunul de papă și s-a îngrijit neîncetat de cei săraci, zidindu-le case și oferindu-le hrană.

Iar într-un moment în care împărtășea, văzând necredința unei femei care frământase prescurile și nu pricepea cum acestea sunt acum Trupul Domnului, Sfântul Grigorie s-a rugat și atunci femeia a văzut cum pâinea și vinul s-au transformat în Trupul și Sângele lui Hristos.

După multele minuni săvârșite, Sfântul Grigorie Dialogul, purtând acest nume pentru dulcile sale cuvinte, a trecut la cele veșnice, după 13 ani de slujire a credincioșilor.