iubire creștină

„Astăzi, oamenii cer să fie iubiţi şi de aceea eşuează”

Cea mai eficientă armă a mântuirii noastre este îngăduinţa. Mila care ne vine de la Dumnezeu trebuie întoarsă în dar spre semenii noştri.

Copilul iubitor de Dumnezeu va avea în credință sprijin pentru întreaga viață

În toate eforturile noastre de a-i învăţa pe copii despre credinţă – de a le transmite cunoştinţe referitoare la doctrină şi la practicile spirituale ortodoxe –, nu am neglijat oare singurul aspect cu adevărat necesar? Nu cumva am eşuat a le arăta iubirea lui Hristos într-un mod atât de profund, încât să nu-şi mai dorească vreodată să plece? Oare metodele noastre nu s-au axat mai mult pe instruire, decât pe formare? Instruirea vine din afară, dar un copil iubitor de Dumnezeu se formează dinspre interior.

Doamne, mă las în mâinile Tale!

Doamne, mă las în voia Ta, mă las în mâinile Tale, fă şi din mine, azi şi în toată vremea, o făptură a luminii, şi ajută‑mă să nu ascund niciodată această lumină pe care Tu mi‑o dăruieşti, să nu o acopăr niciodată, ci să o arăt şi celorlalţi. Dar nu după cum eu vreau şi gândesc, ci după cum Tu vrei, şi cum gândeşti pentru mine.

Donarea de organe, act al iubirii creștine (partea II) - pr. Gabriel Roman - Lumina Ortodoxiei

Donarea de organe, act al iubirii creștine (partea I) - pr. Gabriel Roman - Lumina Ortodoxiei

Iubirea nu piere

Dacă credinţa lui Hristos, legea duhovnicească, ne porunceşte a-i iubi până şi pe duşmanii noştri, cum putem fi noi nepăsători faţă de repausaţii noştri, care ne-au iubit şi încă ne iubesc?

„Domnul Hristos ne vrea împreună-lucrători ai Săi în iubirea milostivă manifestată faţă de toţi oamenii”

Milostenia înseamnă solidaritate în suferinţa aproapelui, manifestată atât faţă de trup, cât şi faţă de suflet, facerea de bine şi purtarea nevoinţelor aproapelui, după cum îndeamnă Sfântul Apostol Pavel: „Purtaţi-vă nevoinţele unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” (Galateni VI, 2). Mântuitorul purifică faptele de milostenie de acele exteriorizări contradictorii şi mai ales de stările sufleteşti, de acele porniri care nu încadrau actul milosteniei în evlavia creştină. Îndemnul Domnului Hristos anulează orice dorinţă de publicitate şi constituie un avertisment: răsplata faptelor fariseice se reduce la satisfacerea orgoliului în această viaţă, iar o răsplată viitoare nu mai poate fi aşteptată. Părintele dr. Bogdan Racu, Inspector pentru Învăţământ şi Cateheză în cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor şi profesor la Seminarul Teologic Ortodox Liceal „Sfântul Vasile cel Mare” din Iaşi, ne va vorbi în continuare despre alinarea suferinţei şi grija faţă de aproapele.

Etichete

Aşa că nu vă luaţi după etichete, după formule, care încearcă să lovească în adevărul credinţei. Nu vă temeţi că vă spun fundamentalişti. Să fie sănătoşi! Suntem fundamentalişti dacă îl iubim pe Hristos? Dacă iubirea de Hristos e fundamentalistă, da, suntem! Ei însă creează nişte etichete şi cuvinte pentru a lovi în credinţă şi în Biserică.

Despre virtutea creștină

Condiția și scopul oricărei fapte bune este ca aceasta să se facă din dragoste față de bine și cu scopul de a predomina binele, frumosul, dreptatea, adevărul, și din întoarcerea împotriva răului, pentru înfruntarea răului, a minciunii, a nedreptății, și în general a tot ceea ce se opune legii dumnezeiești a iubirii și faptei drepte

Oare și pentru homosexuali a murit Hristos?

Sunt convins că unii dintre homosexuali, din cei ce nu-s întru totul convinşi că acela-i drumul pe care ei trebuie să meargă, s-ar apropia mai mult de biserică dacă cineva ar avea răbdare cu ei

Pagini