Monahul Iov Burlacu

Înţeleptul Monah Iov Burlacu – o viață cu nădejde și o moarte plină de pace

Zicea părintele Iov: „Cum se înşală omul de dulceţile vieţii acesteia! Ba, ajunge atât de lipit de materie, încât refuză bucuriile vieţii veşnice. De aceea, un astfel de om face totul ca să nu mai moară. Iar când vine moartea, îl află nepregătit şi deznădăjduit. Cel nepregătit moare de moarte grea. Iar cel pregătit aşteaptă cu bucurie ceasul morţii la care a cugetat toată viaţa. Sfârşitul lui este plin de pace şi nădejde, căci se duce la Hristos”.

Milostenia Monahului Iov Burlacu, izvorâtă din dragostea sa pentru oameni

Era foarte milostiv cu cei săraci. Zilnic veneau la el copii orfani, bolnavi, oameni săraci din satul Pipirig, şi-i cereau milostenie. Iar părintele Iov îi ospăta pe toţi cu mâncare de la bolniţă. Apoi le dădea câte un ban, iar celor bolnavi le împărţea medicamente şi îi trimitea cu pace la casele lor.

Prin milostenie, Monahul Iov Burlacu a biruit patima mândriei

„Dacă o dădeam cu cât am cumpărat-o, nu mai aveam pomană. Iar dacă o dădeam fără bani, mă biruia gândul mândriei. În felul acesta am făcut şi milostenie, şi am scăpat şi de mândrie.” Aşa a răspuns părintele Iov ucenicului său, întrebat de ce a vândut icoana la jumătate de preţ.

Monahul Iov Burlacu, farmacist şi infirmier la bolniţa Mănăstirii Neamţ

Acest părinte iubitor de Dumnezeu îngrijea cu mare dragoste pe călugării suferinzi de la bolniţă. Acolo îşi avea chilia şi farmacia. Acolo zăbovea ziua şi noaptea lângă căpătâiul bolnavilor, mângâind şi legând rănile, primenind paturile sau împărţind mâncarea adusă de la trapeză. Pentru aceasta, toţi îl iubeau pe părintele Iov şi îl numeau „părintele nostru”.