Într-o zi, părintele Iov a cumpărat o icoană frumoasă cu suma de 700 de lei. Mai târziu, un credincios l-a întrebat: 

- Nu-mi vinzi mie icoana aceasta? Tare este frumoasă! 

- O vând. 

– Cât să-ţi dau pe dânsa, părinte? 

– Trei sute de lei. 

Auzind aceasta, ucenicul l-a întrebat: 

– De ce ai vândut icoana cu jumătate de preţ? 

– Dacă o dădeam cu cât am cumpărat-o, nu mai aveam pomană. Iar dacă o dădeam fără bani, mă biruia gândul mândriei. În felul acesta am făcut şi milostenie, şi am scăpat şi de mândrie.

Un părinte i-a dat bătrânului o haină groasă de iarnă, că era sărac. Iar părintele Iov, văzând un om lipsit care avea 7 copii, i-a dat lui haina. Într-o zi, l-a întrebat cel ce-i dăduse haina: 

– Unde este haina pe care ţi-am dat-o, părinte Iov? Nu cumva ţi-a furat-o cineva?

– Iartă-mă, părinte, a răspuns bătrânul, a venit la mine un om cu mulţi copii şi i-am dat-o lui, că eu am de toate, slavă Domnului!

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 542)