Hoțul de afară și-a dat seama de prezența sfântului, a luat-o la fugă, lăsându-l pe tovarășul său în groapă. Atunci, dumnezeiescul Eftimie, pentru că a considerat că va face un mare rău dacă priva pe săracii care au nevoie de grâu, într-o epocă în care pâinea era așa de rară ca și aurul, s-a hotărât să ocupe locul aceluia care fugise.
