Unul dintre sfinții răsăriteni ajunși pe cea mai înaltă treaptă a iubirii de Dumnezeu, Sfântul Isaac Sirul era atât de îndurerat de neputința celor căzuți, încât se ruga și pentru demoni. Privitor la viața cea veșnică, a fugit de slava lumii și a ales pustia, adică locul în care putea cel mai bine să fie într-o relație directă cu Dumnezeu și să se roage pentru lumea întreagă. Ales episcop de Ninive, a părăsit scaunul episcopal după cinci luni, gândind că le e mai de folos oamenilor să se roage pentru ei, decât să nu îl asculte. „Nimeni nu s-a suit la Cer cu răsfăț”, cugeta, așa că până la finalul vieții sale a petrecut în post aspru, studiu și rugăciune.
