„PSALMUL 45, 6-10: Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile, dat-a Cel Prea înalt glasul Său, clătinatu-s-a pământul. Domnul puterilor cu noi, spijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ, stricând războaie până la marginile pământului. Arcul îl va sfărâma şi va frânge arma şi pavezele le va arde cu foc. Înălţa-Mă-voi întru neamuri, înălţa-Mă-voi pe pământ.

Acestea vor fi când se vor ridica cu război cele şapte puteri şi vor veni la Constantinopol. Pentru aceştia zice psalmul: Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile. Pentru minunile ce se vor face atunci în Constantinopol, că sub Sfânta Sofia, biserica cea mare, mai este o altă biserică, şi acolo sunt oameni, preoţi şi cetăţeni mulţi, din vremea când a luat Constantinopolul de către turci. Aceştia stau adormiţi de atunci; iar în vremea bătăliei neamurilor vor învia toţi. Şi, văzând lumea astfel de minuni, se vor întoarce toate neamurile de la eresurile lor şi se vor uni cu Biserica Răsăritului. Pentru acestea zice psalmul: Plecatu-s-au împărăţiile, dat-a Cel Prea înalt glasul Său. Adică, Dumnezeu Şi-a dat glasul Său şi oamenii L-au primit. Că, în vremea când se vor bate, vor auzi toţi glas din cer strigând: Staţi, staţi, ajunge! Aceasta s-a făcut pentru cei neînţelegători, adică, să-şi cunoască rătăcirea lor şi să vină către Biserica Răsăritului. Şi zice: Clătinatu-s-a pământul; Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov. Adică, nu ne-a lăsat ca să cădem în vreun eres. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu pe pământ. Aici zice pentru toate neamurile pe care le cheamă Dumnezeu, pentru ca să vadă minunile ce au să se facă în vremea aceea, minunile pe care le-a pus pe pământ, stricând războaiele până la marginile pământului. După bătălia aceasta, nu se vor mai bate până în vremea celor patru fraţi. Arcul îl va sfărâma şi va frânge arma şi pavezele le vor arde cu foc. Şi au să le prefacă în fiare de plug şi seceri; uneltele cele de lemn au să le ardă în şapte ani şi nu vor tăia lemne din dumbravă. Aici zice Proorocul Iezechiel şi pentru cei din China, când vor veni în pământul creştinilor: Şi îi va pierde Domnul cu trăsnete şi fulgere, pentru că zice la Apocalipsa: Vor fi atât de mulţi, ca nisipul mării.”

(Monahul Zosima Pascal, Sfârșitul omului, Editura Tehnopress, p. 17)