Cât timp suntem aproape de Dumnezeu, rămâne valabil cuvântul: „Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El și-i va izbăvi pe ei” (Psalmul 33, 8). Credința noastră rămâne în vecii vecilor; ea nu este valabilă numai pentru perioada Drepților sau Sfinților din Vechiul Legământ, nici doar pentru cea a Apostolilor și a Părinților de la începuturi.

Este de ajuns ca noi să fim asemenea lor. Dumnezeu este același, „ieri și azi același și în veci” (Evrei 13, 8). Viața noastră, existența noastră se află în mâinile Lui. Având încredere desăvârșită în El, nu doar să strigăm, ci să și trăim acel: „Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.

(Arhimandritul Epifanie Theodoropulos, Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, Editura Predania, București, 2010, p. 224)