Să plecăm de la Dumnezeiasca Liturghie, precum leii, care scot flăcări, devenind mai înfricoșători decât diavolul (n.ed. ‒ primind de la Domnul o putere mai mare în lupta cu diavolul). Pentru că Sfântul Trup al Domnului cu care ne-am împărtășit adapă sufletul nostru și-i dă putere mare. Când Îl luăm cu vrednicie, îi alungă departe pe demoni și-i aduce lângă noi pe îngeri și pe Domnul îngerilor. Acest Sfânt Sânge este mântuirea sufletelor noastre, cu Acesta se curăță sufletul, cu El se împodobește. Acest Trup face mintea mai strălucitoare decât focul, arată sufletul mai strălucitor decât aurul.

Deci, atrăgeți-i pe frații noștri la Biserică, povățuiți-i nu numai prin cuvinte, ci și prin fapte. Și chiar dacă nu le vei spune nimic, dar ieși de la sfânta slujbă – și prin înfățișare, și prin privire, și prin glas, și prin mers, și prin toată cuviința ta – arătându-le celor absenți câștigul pe care l-ai primit prin Biserică, aceasta este de ajuns, ca îndemn și sfat. Pentru că așa trebuie să ieșim din Biserică, ca din Sfânta Sfintelor, ca și cum ne-am pogorî din Ceruri. Învață-i pe cei care nu merg la Biserică faptul că ai cântat împreună cu serafimii, că aparții vieții cerești, că te-ai întâlnit cu Hristos și ai vorbit împreună cu El. Dacă trăim astfel Sfânta Liturghie, nu va mai trebui să le spunem nimic celor care n-au fost. Și aceia, văzând folosul nostru, vor simți paguba lor și vor alerga degrabă la Biserică, ca să se desfete de aceleași bunuri, cu Harul și cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia Se cuvine slavă, împreună cu Cel fără de început al Său Părinte, cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Său Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

(Glasul Sfinților Părinți, traducere de Preot Victor Mihalache, Editura Egumenița, 2008, pp. 427-428)