S-au dus odată avva Silvan cu ucenicul său Zaharia la o mănăstire, unde le-au făcut ceva de mâncare înainte de a pleca la drum. După ce plecară, ucenicul său găsi apă în drum și vru să bea. Bătrânul îi spuse:

- Zaharia, azi e post.

- Dar n-am și mâncat, părinte?

- Ceea ce am mâncat, era din dragoste; noi să ne ținem postul nostru fiule.

(Patericul egiptean sau apoftegmele părinților din pustia Egiptului, Editura Învierea, 2009, p.273)