Așa și marele și bunul nostru Împărat, vrând să ne arate pe noi moștenitori ai împărăției Lui, a trimis la noi mulți vestitori ca să mărturisească despre bogăția Lui negrăită și slava nespusă a împărăției Lui, dar și despre întristarea aceea fără de sfârșit și că cei ce urăsc pe vrăjmașul și faptele rele ale aceluia și vin la Dumnezeu și se împărtășesc veșnic de bunătățile Lui nu pe Dumnezeu, ci pe ei înșiși s-au folosit.

Iar toți cei ce sunt neascultători și necredincioși și slujesc vrăjmașului, nu pe Dumnezeu, ci pe ei înșiși se vatămă. Căci El Însuși nu are nevoie de nimic de la noi, nefiind lipsit de nimic, afară numai de mântuirea noastră, dar și de aceasta numai prin noi înșine ca un Iubitor de oameni. Să voim, așadar, și noi din tot sufletul mântuirea noastră, precum a voit-o și Acela cu iubire de oameni și pentru care a arătat multă pogorâre.

Căci vrând Cel preaînalt să ne înalțe împreună cu El, pentru noi a coborât pe pământ Cel mai presus de Ceruri (Psalmul 8, 1), Cel bogat sărăcește de voie până la trup și până la moarte, cu dumnezeirea și cu firea fiind cu adevărat nemuritor și totodată vrând să izbăvească din moarte neamul omenesc. O, extremă pogorâre și negrăită purtare de grijă și taină nouă! O, minune străină și mirabilă vedere netâlcuită muritorilor! Căci pentru noi S-a arătat prunc ca noi, afară de păcat, Dumnezeu cel mai înainte de veci și ne poruncește, zicând: „De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii nu veți intra în Împărăția Cerurilor” (Matei 18, 3).

(Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Scrieri V, traducere de Laura Enache, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 197-198)