dragoste
 

Ucenicia rasoforului Platon, devenit mai târziu marele stareţ Paisie de la Neamţ

Într-o noapte, spre Duminică, Platon a adormit aşa de tare, că nu a mai auzit clopotul de Utrenie. Când s-a deşteptat, slujba era pe la jumătate. Atunci, de mare mâhnire, a început a plânge şi s-a întors la chilie. Iar a doua zi s-a ruşinat să mai meargă la Sfânta Liturghie şi la trapeză cu fraţii, ci şedea în chilie plângând, atât era de pătruns de frica de Dumnezeu. Din ziua aceea, multă vreme, rasoforul Platon nu mai dormea culcat pe pat, ci şezând pe un scăunel, ca să se poată deştepta la Utrenie.

Dragostea neîmpărtășită - are vreun sens să iubești fără să fii iubit?

Dragostea neîmpărtășită nu e ceva chiar atât de... vesel. Bineînțeles, dacă dragostea este reciprocă, ea aduce o desfătare de negrăit, pe când dragostea neîmpărtășită este însoțită de suferință, de durere, însă această suferință nu schimbă faptul că în această dragoste creștem, se dezvoltă în noi tot ce este mai bun. Tocmai în asta constă valoarea dragostei.

O familie puternică, pregătită pentru orice

În societatea zilelor noastre, stabilitatea familiei este pusă la încercare în fiecare zi. Cum păstrăm echilibrul vieții de familie și ce avem de făcut pentru ca împreună să putem trece cu bine prin toate?

„Vina” şi „dreptatea” în căsnicie

Odată, a venit la Colibă cineva care mi-a spus că are probleme cu femeia lui. Ajunseseră la divorţ, nu voiau să se vadă unul cu altul. Amândoi erau învăţători şi aveau doi copii. Nu mâncau niciodată acasă. După ce terminau serviciul, unul mânca la un restaurant, celălalt la altul, apoi luau câteva sandvișuri pentru copii, iar sărmanii copii, atunci când se întorceau părinţii lor acasă, se duceau şi căutau prin buzunare şi prin genţi să vadă ce le-au adus să mănânce. Sufereau o mare dramă.

Iubirea și gingășia sunt „armele” fiecărei soții

Mişcările femeii, modul de a vorbi, comportamentul, iubirea, dragostea, gingăşia ei ‒ toate au o subţirime, ceva distinctiv care îl răpune pe bărbat. Aceste însuşiri îl fac pe bărbat să nu se dezlipească de lângă soția lui. Şi deja casa este zidită pe o temelie adâncă și nezdruncinată.

Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul – cel mai de seamă mitropolit al Ţării Româneşti din secolul XIX

S-a născut în Bucureşti, în anul 1765, din părinţi iubitori de Dumnezeu. Din botez se chema Gheorghe Miculescu. La vârsta de şapte ani, a fost dat să înveţe carte la şcoala elinească de la Mănăstirea „Sfântul Sava”. Aici se împrieteneşte cu monahul Gherontie de la Mănăstirea Neamţ, căruia îi devine ucenic. Dorind să slujească toată viaţa lui Hristos, după terminarea studiilor, tânărul ucenic părăseşte casa părintească şi se duce cu monahul Gherontie la Mănăstirea Neamţ. Aici cunoaşte pe marele stareţ Paisie şi gustă din frumuseţea vieţii duhovniceşti.

Mitropolitul Grigorie Dascălul – o viaţă de sfinţenie şi de iubire jertfelnică pentru păstoriţii săi

Acest înţelept mitropolit îi întrecea pe toţi din vremea sa cu râvna şi cunoaşterea Sfinţilor Părinţi. Pătrundea şi stăpânea cu multă pricepere învăţătura ortodoxă a dogmelor şi a Sfintei Scripturi, pentru care i se spunea „teologul Grigorie, înalt în ştiinţe şi în înţelepciune, adânc în noimă şi smerit cugetător în isprăvi şi în lucrare”. Iar dregătorii ţării şi poporul îl numeau „Mitropolitul Grigorie Dascălul”, precum se numeşte până astăzi.

Bunătatea femeii topeşte inima soțului său

Corifeul Petru le sfătuieşte pe femei: „Femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, aşa încât, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvântului, să fie câştigaţi, fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor, văzând de aproape viaţa voastră curată şi plină de sfială” (I Petru 3, 1-3).

O femeie nu poate fi remodelată după calităţile alteia

Dacă insist prea tare pe ideea aceasta este pentru că am văzut prea mulţi bărbaţi cărora nu li s-a spus sau nu au înţeles niciodată că o femeie nu poate fi remodelată după calităţile alteia. 

Când spui „femeie”, spui viață și binecuvântare

E-adevărat că prin femeie a mai venit și întristarea, dar fără ea n-ar fi viața și n-ar fi binecuvântarea, n-ar fi cântarea, nici sărutul, nici dor sau lacrima sub stele și ce-ar fi lumea fără-acestea, și ce-ar fi viața fără ele?  

Pagini