dragoste

Nu vă e dor de mama?

Sunt mulți copii care-și fac mamele să plângă. Nu le mai ascultă, le ignoră ori chiar le uită. Întotdeauna m-am întrebat: ce se întâmplă cu un om când ajunge să-și deteste mama, nu vrea s-o mai vadă, o ocolește, o discreditează sau nici măcar nu-l interesează viața ei? Din ce pricină i se schimonoseşte de ură și nerecunoștință sufletul, uitând mâinile care l-au legănat? Cum s-o neglijeze pe cea care „a trezit mereu îngerii” ca să-l vegheze? Sigur, îngerii nu dorm niciodată, dar atât de grijulie se dovedeşte o mamă, încât stăruie permanent la Cer, mijlocind binecuvântarea asupra neprețuitei sale odrasle.

A te lepăda de sine nu înseamnă a-ți nega personalitatea

Dumnezeu nu vrea în niciun caz să fie urmat de oameni lipsiți de personalitate, de oameni lipsiți de identitate. Dimpotrivă, vrea ca cei care-L urmează să aibă personalitate, să aibă identitatea lor, să aibă demnitatea lor, să știe ce fac, să fie responsabili pentru ceea ce fac.

Declarație de dragoste pentru soția ta

Nu cercetaţi pe soţia voastră oricum, ci cu bunăvoinţă, cu gingăşie. Acordaţi-i multă atenţie şi ea nu va mai aştepta curtea altor bărbaţi. Aşezaţi-o pe soție mai presus de orice, din orice punct de vedere, frumuseţe, înţelepciune – şi lăudaţi-o. Veţi ajunge astfel ca ea să nu-şi dorească atenţia străinului – ba chiar să nesocotească aceasta; învăţaţi-o să se teamă de Domnul. Toate celelalte vor curge ca dintr-un izvor şi casa voastră va fi doldora de bunătăţi…

Răspunsul omului față de dumnezeiasca dragoste

Dacă Duminica Fiului Risipitor ne-a pus înainte dragostea cea preamilostivă a lui Dumnezeu față de oameni, duminica a treia, a Înfricoșătoarei Judecăți, ne face să medităm la răspunsul omului față de dumnezeiasca dragoste, răspuns care se îndreaptă deopotrivă către Dumnezeu și către aproapele.

Dragostea adevărată – când înlocuiesc grija de mine cu grija de tine

„Iubirea divină este extatică – spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Ea nu permite celor ce se iubesc să fie ai lor înşişi, ci ai celor pe care-i iubesc... De aici vine că marele Pavel, cuprins de iubirea dumnezeiască şi de puterea ei extatică, a rostit aceste cuvinte inspirate de Dumnezeu: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine (Galateni 3, 20). Prin iubire este afară de el însuşi şi pierdut în Dumnezeu, după propria sa expresie, nemaitrăind propria sa viaţă, ci viaţa suveran scumpă a celui iubit”.

În momentele dificile, să vă aduceți aminte de prima săptămână a căsătoriei voastre!

Nici demnitățile, nici bogăția, nici visurile fanteziste, nici provocarea înfățișării chipului nu trebuie să ne ademenească în alegerea tovarășului de viață, dacă dintru început nu există o dovadă pentru înțelegere, pentru aceeași cugetare și primire a hotarelor și canoanelor curatei însoțiri. Bătrânii noștri sfătuitori au lăsat cuvânt pentru ambele părți, în momentele dificile: „Nu uitați niciodată prima săptămână a căsătoriei voastre”. Sunteți amândoi aceiași ca și atunci. Nimic nu vă desparte!

Cele două inimi să împartă şi bucuria, şi suferinţa

Cele două inimi să împartă şi bucuria, şi suferinţa. Să împartă pe din două povara grijilor. Totul să le fie comun în viaţă. Trebuie să meargă împreună la biserică, să se roage alături unul de celălalt, să depună împreună la picioarele lui Dumnezeu povara grijilor pentru copii şi pentru tot ce le este drag. 

Cum se schimbă relația dintre soți odată cu nașterea primului copil?

Există multe feluri în care acest stadiu poate fi valorificat spre unirea soţilor, în loc să fie luat drept un obstacol greu de trecut. În stadiul precedent cei doi au devenit un singur trup, mai mult simbolic, prin unirea lor afectivă, trupească şi duhovnicească. Acum însă au devenit un singur trup prin îngemănarea biologică a moştenirii lor în copil. Dacă soţii nu se blochează emoţional, vor dezvolta o nouă dimensiune a relaţiei lor şi în acelaşi timp o nouă dimensiune a propriului sine, împărtăşind neliniştile, agoniile, supărările, descurajările, fricile, bucuriile şi adânca satisfacţie pe care le presupune creşterea copiilor.

Icoana Maicii Domnului „Cea iubitoare”, a Peșterilor din Pskov

Născătoarea de Dumnezeu „Cea iubitoare” ne învață să ne comportăm unii cu alții cu blândețe și dragoste. Ea dorește ca noi să înțelegem că blândețea nu este slăbiciune, blândețea arată puterea dragostei.

Arhimandritul Gherman Ionescu ‒ cât de grele sunt responsabilitatea și mântuirea preoților

În anul 1881, arhimandritul Gherman se duce ca duhovnic la Mănăstirea Agapia. În testamentul său, printre altele, dă ucenicilor săi aceste frumoase cuvinte de învăţătură: „Să ne ferească de lenevie şi nebăgare de seamă înfricoşatele cuvinte ale dumnezeiescului Gură de Aur, că zice la datoriile preoţilor: «Mi se pare că din cei hirotoniţi puţini se vor mântui».”

Pagini