Despre inimă ca centru întreit al omului

Inima este centrul mai presus de fire, căci harul lui Dumnezeu mai presus de fire, pe care l-am primit de la Sfântul Botez, se află în inimă, unde stă ca pe un tron. Acest lucru ne învaţă Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos în dumnezeiasca Sa Evanghelie, zicând: Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul nostru (Luca 17, 21). 

Trebuie să ştim că inima, după mărturia Sfântului Vasile şi a altor Sfinţi Părinţi, este cea dintâi născută între mădularele corpului nostru. Ea este, după acelaşi sfânt amintit, “rădăcina vieţii”. Inima este scaunul, rădăcina, începutul şi izvorul tuturor puterilor fireşti ale trupului şi sufletului. Ea se zideşte cu puterea lui Dumnezeu, înaintea celorlalte organe ale trupului, după mărturia Sfântului Vasile, care zice: “Inima nu numai că se zideşte mai întâi, dar şi moare în urma tuturor mădularelor” (Tâlcuire la Psalmul I)

În primul rând, ca centru al puterilor fireşti, este bine să reţinem că inima este sediul, rădăcina şi izvorul tuturor puterilor fireşti ale trupului, adică: a puterii seminale, a celei creatoare, a celei hrănitoare, a celei vieţuitoare, a celei simţitoare, a celei atrăgătoare, a celei păstrătoare, a celei prefăcătoare, a celei eliminatoare etc. De asemenea, inima este şi centrul tuturor puterilor fireşti ale sufletului, adică: a puterii voitoare, a celei raţionale, a celei cuvântătoare, a celei gânditoare, a celei înţelegătoare, a celei cugetătoare, a celei alergătoare, a celei hotărâtoare, a celei mânioase, a celei poftitoare etc.

În al doilea rând, inima este centrul mai presus de fire, căci harul lui Dumnezeu mai presus de fire, pe care l-am primit de la Sfântul Botez, se află în inimă, unde stă ca pe un tron. Acest lucru ne învaţă Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos în dumnezeiasca Sa Evanghelie, zicând: Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul nostru (Luca 17, 21). Încă şi dumnezeiescul Pavel zice: A trimis Dumnezeu Duhul Fiului Său în inimile voastre strigând: Avva Părinte! (Galateni 4, 6)… Aceasta o mărturisesc împreună cu Sfintele Scripturi şi dumnezeieştii Părinţi: “Inima domneşte tot trupul, iar când darul va stăpâni păşunea inimii, împărăţeşte peste toate gândurile sufletului” (Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţuri). Sfântul Isaac Sirul zice: “Iată cerul este înăuntrul tău, de vei fi curat; şi întru sine vei vedea îngeri şi lumina lor şi pe Stăpânul lor cu dânşii”. Iar în alt loc, acelaşi sfânt Isaac, zice: “Sârguieşte-te a intra în cămara ta cerească că una este aceasta şi aceea (a inimii)”…

În al treilea rând, inima este centrul afară de fire. Toate hulele, gândurile de mândrie, de ură, de zavistie, de viclenie şi toate poftele rele, plăcerile, poftirile, împotrivirile şi învoirile cele cu lucrurile lumii, din inimă se nasc şi în inimă se află. Acest lucru însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos l-a arătat zicând: Din inimă izvorăsc gândurile rele, uciderile, desfrânările, preadesfrânările, furtişagurile, mărturiile micinoase, hulele (Matei 15, 15; Marcu 7, 21). Precum cenuşa acoperă focul, aşa şi aceste răutăţi acoperă şi îngroapă dumnezeiescul har ce l-am luat de la Sfântul Botez, după cum spune despre aceasta dumnezeiescul Părinte Calist: “În inimă sunt rădăcinile şi începăturile tuturor păcatelor afară de fire”.

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Urcuş spre Inviere, Editura Trinitas, Iaşi, 1998, pp. 199-200)

De la același autor

Ultimele din categorie