Hristos este Dumnezeu nemărginit. El nu S-a răstignit numai pentru credincioşi, ci pentru tot omul, de la Adam şi până la cel de pe urmă ce va a se naşte din femeie. A urma lui Hristos înseamnă a pătimi pentru a vindeca şi a mântui întreaga omenire. Nu poate fi altfel.

A iubi pe aproapele nostru ca pe noi înşine, a vieţui după poruncile lui Hristos ne va duce în grădina Ghetsimani, unde Hristos se ruga pentru lumea întreagă.

„Iubeşte pre aproapele tău ca însuţi pe tine”. Mi s-a dat să înţeleg această poruncă în chipul unui arbore, cosmic, uriaş, a cărui rădăcină este Adam. Eu nu sunt decât o mică frunză pe un ram al acestui arbore. Însă arborele nu-mi este străin: este temeiul meu. Îi aparţin. A te ruga pentru lumea întreagă este a te ruga pentru acest arbore în întregul său, cu toate miliardele sale de frunze.

A urma lui Hristos este a te deschide cugetului lui Hristos Însuşi, ce poartă în Sine omenirea întreagă, întreg arborele, fără a lăsa deoparte o singură frunză. Dacă dobândim această conştiinţă ne vom ruga pentru toţi ca pentru noi înşine.

(Arhimandritul Sofronie Saharov, Din viaţă şi din duh, traducere de Părintele Rafail Noica, Editura Reîntregirea, 2011, p. 21)