Atunci când postești, vrei să jertfești bunătățile pământești pentru a le primi pe cele cerești. Mult prea multe gânduri proprii sunt absorbite de grijile pentru hrană și ispitele gusturilor: vrei să te eliberezi de ele. Astfel, postul este o treaptă pe drumul slobozirii și un sprijin de nelipsit în lupta cu poftele egoiste. Postul legat de rugăciune este una din cele mai mari comori ale omenirii, păstrată cu grijă de către acei care au luat vreodată parte la ea.

Sfinții Părinți ne îndeamnă la un post cumpătat: nu trebuie ca trupul să slăbească prea mult, căci atunci slăbește și sufletul. Iarăși, nu trebuie să începi a posti dintr-o dată: toate nevoințele se fac cu răbdare și cu perseverență, și fiecare trebuie să țină seama de firea și de slujba lui.

(Tito Colliander, Calea Asceților, traducător Preot Dan Bădulescu, Editura Scara, București, 2002, p. 56)