Memoria în închisoare

Când nu eşti sigur că mai scapi cu viaţă, trebuie ca toate să le referi la tine şi la eternitate.

Știi ce memorii vin în închisoare?... Îţi vin cele citite şi uitate din Sfinţii Părinţi, îmi veneau toate. Nu am avut ambiţia să-mi refac nişte cursuri teoretice de cunoştinţe, adică să păstrez în memorie nişte lucruri intelectuale, numai aşa ca să fie înmagazinate; dar acolo, tot ce am înmagazinat afară, căpăta un profil spiritual, cu înţeles nou; că toate acelea erau pentru viaţă nicidecum să le păstrez amorţite în memorie. Acolo am înţeles de ce am citit atâta de mult afară. Pentru că toate lucrurile erau vitale. Nu-l citisem pe Sf. Maxim numai ca să ştiu că în capitolul cutare, vorbeşte de cutare şi cutare... El le-a scris şi pentru mine, ca să-mi folosească vieţii. Rostul lor era să mă hrănească acum, mai ales că nu ştiam dacă mai ies de acolo. Când nu eşti sigur că mai scapi cu viaţă, trebuie ca toate să le referi la tine şi la eternitate. Asta a fost marea regăsire a mea. Că după ce am ieşit de acolo, iară le-am luat formal ca să spun aşa.

(Dinu Cruga, Izvoare Duhovnicești, Arhiepiscopia Ortodoxă Română, Alba Iulia, 1998, p. 48)

Ultimele din categorie