1. Căutăm adevărul. Trebuie să avem suficient respect pentru Cartea Facerii spre a recunoaște că ea cuprinde adevărul, chiar dacă acel adevăr ne poate părea neobișnuit sau surprinzător. Dacă el pare să intre în contradicție cu ceea ce credem a cunoaște din știință, să ne aducem aminte că Dumnezeu este Autorul întregului adevăr, și orice este adevăr curat în Scriptură nu poate să contrazică cu nimic ceea ce este adevăr curat în știință.

2. Insuflarea Scripturii este de la Dumnezeu... aceasta înseamnă că trebuie să căutăm în ea adevăruri de un rang mai înalt, iar, dacă întâmpinăm greutăți în a înțelege ceva, trebuie mai întâi să suspectăm propria lipsă de cunoaștere, mai curând decât un neajuns al textului dumnezeiește-insuflat.

3. Să nu ne grăbim a aduce propria deslușire locurilor „grele", ci să căutăm ca mai întâi să ne familiarizăm cu ceea ce au spus Sfinții Părinți despre acele locuri, recunoscând înțelepciunea lor duhovnicească de care noi suntem lipsiți.

4. Trebuie iarăși să ne ferim de ispita de a lua citate izolate de la Sfinții Părinți, scoase din context, spre a „dovedi” ceea ce dorim (...)

Greșita folosire a citatelor din Sfinții Părinți este o capcană foarte obișnuită în zilele noastre, când polemicile asupra unor subiecte de acest fel sunt adeseori foarte pătimașe.

(Ieromonahul Serafim Rose, Cartea facerii, crearea lumii noi și întâiul om: perspectiva creștin-ortodoxă, traducere din limba engleză de Constantin Făgețan, Ed. a 2-a, rev., Editura Sophia, București, 2011, pp. 54-55)