Sfântul Grigorie de Nyssa compară venirea omului în lume cu venirea unui oaspete mult iubit şi mult aşteptat. Dum­nezeu, când a voit să-l aducă pe om în lume, i-a pregătit întregul Univers ca pe un palat preafrumos: cerul, stelele, apele frumoase, mult mai frumoase decât le vedem noi astăzi, flori frumos colorate, mirosuri felurite, păsări, fluturi... ce n-a făcut Dumnezeu?!

Deci toate acestea le-a pregătit şi le-a întins înaintea omului atunci când a voit să-l invite în lume. L-a adus ca pe un fiu de împărat în acest univers atât de mi­nunat, special zidit şi adus din nefiinţă la fiinţă pentru el. Tocmai aici se vede marea iubire a lui Dumnezeu, că, după toate acestea, Dumnezeu i-a dăruit omu­lui, căruia i-ar fi fost suficiente toate da­rurile văzute şi nevăzute care i-au fost încredinţate, până şi chipul şi asemăna­rea Sa. I-a dăruit puterea de-a iubi, pute­rea de a contempla veşnicia şi frumuse­ţea, lumina cea necreată şi veşnică, i-a dat şi libertatea de a-şi urma gândul, ori­care ar fi el, i-a dat puterea să aleagă...

(Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, Editura Cathisma, 2006, p. 38)