Patima băuturii

Băutura este ispititoare, dar dacă devine obişnuinţă, te robeşte şi te dărâmă sufleteşte şi trupeşte.

Alcoolismul este o altă mare patimă care-i face pe mulţi oameni dependenţi. Băutura este ispititoare, dar dacă devine obişnuinţă, te robeşte şi te dărâmă sufleteşte şi trupeşte.

Nu te uita la vin cum este el de roşu, spune Solomon, cum scânteiază în cupă şi cum alunecă pe gât, căci la urmă el ca un şarpe muşcă şi ca o viperă împroaşcă cu venin” (Pilde 23, 31-32). Omul băut nu se mai poate controla: „ochii tăi vor privi la femei străine şi gura ta va grăi lucruri meşteşugite” (Pilde 23, 33).

Un alcoolic este vrednic de plâns: „Vai de cei ce dis-de-dimineaţă, spune Isaia, aleargă după băuturi îmbătătoare; vai de cei ce până târziu seara se înfierbântă cu vin! Cei care doresc, la ospeţele lor chitară, harpă, tobă, flaut şi vin, ei nu iau în seamă faptele Domnului şi nu văd lucrurile mâinilor Sale” (Isaia 5, 11-12).

Vinul este „bucuria inimii şi veselia sufletului”, pentru omul cumpătat, însă totuşi „la vin nu te face viteaz, că pe mulţi i-a pierdut” (Înţelepciunea lui Iisus Sirah, 31; 33, 29). Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul” (Efeseni 5, 18).

Sfântul Ioan Gură de Aur este foarte aspru cu patima beţiei: „Beţivul este mai nenorocit decât morţii; acela zace nesimţitor şi nu poate să facă nici bine, nici rău; acesta este gata să săvârşească răul, şi, îngropându-şi sufletul în corp ca într-un mormânt, îşi poartă mort de ici colo trupul. Vezi că beţivul este mai nenorocit decât un îndrăcit, că este mai nesimţitor decât morţii? Vrei să-ţi spun ceea ce este mai mare şi mai grozav decât toate acestea? Beţivul nu poate să intre în împărăţia cerurilor”.

De fapt acest lucru îl spunea, inspirat de sus, Sfântul Apostol Pavel: „Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6, 9-10).

Un beţiv împătimit creează dificultăţi pentru cei apropiaţi. Reabilitarea lui depinde şi de modul în care este ajutat de către aceştia. Se cere multă răbdare şi tact. Reproşurile, cearta şi admonestările nu rezolvă situaţia. Hans Klein dă următorul sfat soţiei sau soţului celui pătimaş: „Începeţi prin a vă schimba dumneavoastră. Schimbaţi-vă în aşa fel, încât partenerul dumneavoastră dependent de alcool să poată pricepe – şi trebuie să priceapă – că el trebuie să facă ceva dacă vrea să scape de tentaţia alcoolului şi cât de important este pentru dumneavoastră ca să vrea”.

Beţivul însă, pe lângă faptul că-i necăjeşte pe ceilalţi, îşi dărâmă propria sa sănătate. Organul care este întotdeauna afectat de abuzul de alcool este ficatul… Celălalt organ afectat la fiecare abuz de alcool este creierul. Celulele nervoase nu se regenerează. La fiecare consum puternic de alcool sunt distruse câteva mii.

Pe lângă doctorul trupesc, şi poate mai mult decât acesta, doctorul duhovnicesc are un mare rol în a-l ajuta pe beţiv să renunţe la patima sa. Pe lângă sfaturi, dacă acesta apelează la ajutorul lui Dumnezeu, îl va ajuta harul primit în taina spovedaniei şi a celorlalte taine tămăduitoare.

(Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viaţă morală curată, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, pp. 33-34)

De la același autor

Ultimele din categorie