Îţi aduc o pildă, văzută de mine acum un an. Într-o mănăstire din Basarabia unde am trăit, se afla un călugăr bătrân cu viaţă îmbunătăţită. Într-o bună zi îi veni o ispită: îi veni pofta de un peşte uscat. Şi, cum în acea vreme nu-l putea găsi în mănăstire, se gândea să se ducă la piaţă şi să cumpere... Mult timp s-a luptat el cu acest gând, cugetând în sinea lui că un călugăr trebuie să se mulţumească cu masa frăţească, de obşte, şi să fugă pe toate căile de iubirea de plăceri. În sfârşit, războiul vrăjmaşului birui judecata lui şi el, prizonier al propriei sale dorinţe, se hotărî şi se duse să-şi cumpere peşte. Ieşind din chilie şi mergând pe străzile oraşului, băgă de seamă că din mâinile lui lipsesc mătăniile, şi atunci începu să se gândească: „Cum mă voi duce asemenea unui ostaş fără sabie? Nu e cuviincios, ba chiar mirenii înşişi mă vor osândi când mă vor întâlni şi se vor sminti văzând un călugăr fără metanii!” Era gata să se întoarcă, dar, băgând mâna în buzunar le găsi. Atunci le scoase, îşi făcu cruce, le prinse de mână şi-şi continuă calea liniştit. Când s-a apropiat de piaţă, a văzut lângă o tarabă un cal înhămat la un car plin de butoaie mari. La un moment dat, speriindu-se de ceva, calul o rupse la goană din toate puterile, lovind din copite. În fuga lui, sări peste călugăr şi lovindu-l în umăr, îl trânti la pământ, dar fără să-l rănească grav. În urma lui, la vreo doi paşi distanţă, carul se răsturnă şi se zdrobi. Sculându-se repede de jos, s-a mirat cum l-a păzit Dumnezeu, căci, dacă numai cu o singură secundă ar fi căzut carul mai înainte, s-ar fi ales praful şi de el.

Fără să se mai gândească mai departe la această întâmplare, el cumpără peştele, se întoarse, îl mâncă şi după ce-şi făcu rugăciunea, se culcă să doarmă... În somnul său uşor se arătă în faţa lui un bătrân necunoscut cu o înfăţişare plăcută, care îi spune: „Ascultă, eu sunt apărătorul acestui locaş şi vreau să te înţelepţesc, că să înţelegi şi să ţii minte lecţia ce ţi s-a dat acum... Iată, priveşte: lupta slabă pe care ai dus-o cu plăcerile simţurilor şi lenea în nevoinţa ta de a te înţelege cu tine însuţi şi de a aduce jertfă pe tine însuţi i-au dat prilej vrăjmaşului ca să se apropie de tine şi să-ţi pregătească această întâmplare pierzătoare. Dar îngerul tău păzitor a prevăzut acest lucru, ţi-a dat gândul ca să te rogi şi să-ţi aminteşti de mătănii. Şi pentru că tu ai primit acest gând, l-ai ascultat şi l-ai vădit prin faptă, ai scăpat din ghearele morţii. Vezi cât de mare e iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi răsplata lui plină de dărnicie pentru o mică întoarcere la El?”

După ce isprăvi aceste cuvinte, moşul plecă repede din chilie, dar călugărul îşi făcu o închinăciune până la pământ şi apoi se trezi, însă nu în pat, ci pe pragul uşii, cu mâinile întinse şi în genunchi. Această vedenie el a povestit-o fară multă zăbavă spre folosul sufletesc al multora, printre care eram şi eu.

(Pelerinul rus, Ed. Bunavestire, Bacău, 2008, p. 112)