Orice împărat, când vrea să pornească război împotriva altui împărat, strânge armată formată din generali, ofițeri, subofițeri, ostași, infanteriști, călăreți, marinari, piloți și alții. În felul acesta și Împăratul Ceresc și Stăpânul tuturor, Domnul nostru Iisus Hristos, Conducătorul și Întemeietorul Sfintei noastre Biserici, venind pe pământ, a pornit război împotriva vrăjmașului neamului omenesc, stăpânul întunericului și al puterilor acestuia. În acest război, Domnul nostru Iisus Hristos i-a înrolat mai întâi pe Sfinții Apostoli, apoi pe Sfinții Mucenici și apoi pe Cuvioșii din cinul îngeresc al monahilor, care se numește îngeresc pentru că monahii sunt datori să viețuiască pe pământ precum îngerii în cer, după cum spune Vasile cel Mare. Aceste trei legiuni, a Sfinților Apostoli, a Sfinților Mucenici și a monahilor, în timpul primilor ani creștini și mai ales în primele cinci secole, au luptat bine, cu vitejie și curaj, și au avut izbânzi glorioase. L-au învins pe vrăjmașul nevăzut, stăpânul întunericului și i-au distrus toate capcanele și uneltirile. Acești învingători, urcând spre ceruri, au primit cununi cerești și netrecătoare de la marele Luptător, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Împăratul slavei, fiind primele mădulare ale Bisericii creștine triumfătoare. Dar cu trecerea timpului, legiunile Bisericii au început puțin câte puțin să se moleșească și să slăbească, după cum foarte simplu și adevărat spune un autor al cântărilor din Biserica noastră, Sfântul Andrei Criteanul (autorul Canonului cel Mare și al multor cântări și cuvântări bisericești), într-un tropar din cântarea a noua a Canonului Mare, în care se spune: Legea s-a făcut neputincioasă, Evanghelia nu lucrează și toată Scriptura întru tine nu este băgată în seamă; proorocii au slăbit și tot cuvântul Celui Drept. În generația actuală, vicleană, prefăcută, nerecunoscătoare și păcătoasă, în care toți s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut, nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul (Psalmul 13, 3), și nu este în vremea aceasta cârmuire și prooroc și egumen, toate forțele cârmuitoare au slăbit cu desăvârșire, pe când puterile vrăjmașului au crescut uimitor și ghearele acestuia s-au înmulțit și, ca fiarele sălbatice, sau năpustit cu toate, amenințând să nimicească Sfânta Biserică, să-i ia prizonieri pe puținii ostași înrolați în armata lui Hristos, să-i ucidă pe străjuitorii sfintei noastre credințe, să smulgă și să murdărească Sfintele vase ale Bisericii și să facă să dispară temeliile dreptei credințe, distrugând astfel credința ortodoxă, curată și desăvârșită, în Hristos.

(Avva Filothei Zervakos, Mărturisirea Credinței Ortodoxe, Editura Bunavestire, p. 17, Galați, 2003)