Biserică

Ioan Iacob Hozevitul – rămas orfan, crescut de bunica văduvă și ajuns sfânt

„Dragul meu, tu nu ştii durerea din casa noastră. Nu sunt eu mama ta! Ea a decedat când tu aveai numai şase luni, iar tatăl tău a murit în război, când erai de trei ani. Eu sunt bunica ta, iar bunicul tău s-a dus la Cer demult. Fiind văduvă, voiam să mă duc la mănăstire dar, văzând că ai rămas orfan de părinţi, am renunţat ca să te cresc pe tine.”

Am ales Împărăția lui Dumnezeu, dar în noi ea reprezintă atât de puţin

Există în noi un dor, o nădejde, o iubire, există o dorință disperată, și totuși cât de puțin ne asemănăm sfinților lui Dumnezeu!

Fericitul Iacov Tsalikis – copilul prieten cu Sfânta Parascheva

Odată, într-o după-amiază, să fi fost atunci de 8-9 ani, în timp ce micul Iacov se ruga, i-a apărut vie Sfânta Parascheva, ca monahie, exact aşa cum era înfăţişată pe icoană. S-a aşezat lângă ea şi a ascultat-o cu atenţie. Apariţia Sfintei Parascheva s-a repetat de multe ori. După aceea, micul Iacov se obişnuise cu ea şi nu se mai temea, ci stătea foarte aproape de ea şi vorbeau.

Promisiunea Maicii Domnului că va ocroti Mănăstirea Sihăstria

Într-o noapte, pe când zăcea bolnav în pat, a intrat în chilia lui o femeie îmbrăcată cu bună cuviinţă şi, apropiindu-se de el, a zis: „Nu te întrista, părinte Ioanichie. De acum ne vom îngriji noi de acest sfânt lăcaş!”. Era Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, protectoarea acestui smerit aşezământ călugăresc.

Adu-ţi aminte de ce te-ai căsătorit cu cine te-ai căsătorit

Adu-ţi aminte care este datoria cea mai importantă a soţilor: să se iubească şi să fie întotdeauna dedicaţi unul celuilalt, în orice împrejurare şi până la sfârşitul vieţii lor, supuşi unul altuia, „întru frica lui Hristos” (Efeseni 5, 21).

De ce este important să venim de dimineaţă la Biserică?

Este foarte importantă participarea credincioșilor la Biserică dis-de-dimineață, pentru că Utrenia este slujba prin care se aduce lui Dumnezeu mulțumire pentru odihna din timpul nopții ce a trecut și în care I se cere ajutorul pentru ziua care începe.

Unui ucenic care caută sfat pentru viața duhovnicească

Toate furtunile acestea, însă, n-au făcut decât să întărească mai mult pomul vieţii tale. Pe cât a crescut ura faţă de sminteli, pe atât a crescut şi dragostea faţă de Dumnezeu. Şi te-ai păzit întru credinţă, întru cinste şi întru curăţie. Mare erou al lui Dumnezeu, Domnul să te binecuvânteze! Cu David îmi semeni, care ca flăcăiandru l-a omorât pe Goliat! 

„Sufocați oamenii într-un singur mod... iubindu-i!” – Pr. Visarion Alexa

Niciodată iubirea nu e prea multă. Aici este singurul „loc” în care poți să faci exces. Oameni dragi, ce s-ar fi întâmplat, oare, cu lumea aceasta, dacă Iisus nu s-ar fi întrupat, dacă nu ar fi adus pe pământ legea Iubirii?

Arhimandritul Nectarie Banul, nevoitorul român de pe Muntele Tabor

În anul 1843, când arhimandritul Irinarh a plecat la Ierusalim, a luat ca ucenic şi pe ierodiaconul Nectarie pentru ascultarea şi blândeţea lui. Acolo s-au nevoit împreună aproape 20 de ani, împărţind unul cu altul toate ispitele, necazurile şi bucuriile vieţii pustniceşti. Mai întâi s-au nevoit cinci ani în Nazaret. Apoi s-au urcat pe Muntele Tabor şi acolo au devenit sihaştri renumiţi în toată Galileea pentru viaţa lor aleasă, pentru răbdarea şi smerenia lor.

Tragedia umanității trebuie să o plângi ca pe propria ta nenorocire

Biserica este nebiruită până la sfârșitul veacurilor. Ferice de cel care pricepe lucrul acesta și-și mântuiește sufletul. „O, de ați cunoaște valoarea omului, dăruită lui de Dumnezeu!”. Nu trebuie văzute și nici create puncte de vedere sau de orientare. Negativismele există prin toate părțile.

Pagini