Biserică

Biserica sfântă sfințește pe cel ce sălășluiește în ea

Pe focul care arde îl stinge apa și monahul prin milostenie se răscumpără din păcat. Grădina udată va înflori precum crinul și învățătura monahului o arată faptele lui.

De ce se feresc miresele să se întâlnească una cu alta în ziua nunții?

În tradiția poporului nostru există zeci de superstiții legate de nuntă, tradiții fără semnificații creștinești sau teologice, care se înrădăcinează de la o generaţie la alta și care se respectă întocmai, pentru ca proaspăta căsnicie să nu fie „însoțită de ghinion”.

A băut apa cea vie și a devenit lumină din Lumina cea adevărată

Despre femeia samarineancă se știe din tradiție că se numea Fotini, un cuvânt grecesc care înseamnă „lumină”. Exemplul ei, de pocăință și deschidere, ne dă gândul reconfortant că avem puterea să ne depășim propria stare în căutarea „băuturii” din care bând, nu mai însetăm în veci: apa vie. Căutându-L pe Domnul Îl descoperim ca pe o fântână: trebuie să ne căznim a lăsa în jos găleata, adică să ne smerim, pentru a primi în schimb ceea ce ne asigură viața.

Nu cu orice însetare putem veni la Domnul, ci numai însetând după mântuire

Sfânta Biserică, în cântările ei din această zi, ne atrage cu deosebire atenția asupra acestui moment și ni-L înfățișează pe Domnul, Care ne cheamă: „Cel ce însetează să vină la Mine și să bea” – așteptând ca și noi, asemenea samarinencei, să ne adresăm Lui, implorându-L: „Dă-ne, Doamne, această apă a Ta!”.

Păstorul, ușa, pășunea – modele hristice pentru adevărații conducători

Această cuvântare despre Păstorul cel bun este un îndemn spre prudență atunci când auzim de tot felul de călăuze care ne oferă ademenitor alternative facile la obținerea fericirii veșnice. Calea Bisericii este singura rânduită de Stăpânul nostru Iisus Hristos, fie că e ușoară sau grea, după cum o simțim fiecare. Celelalte căi, nu că sunt inexistente, nu că sunt imposibile, dar neavând călăuză, ne pot face prăzi ușoare răpitorilor de toate felurile.

Schimonahul Gherasim Cârjă, mereu în slujba oamenilor şi a Bisericii

‒ Părinte Gherasim, dă-mi sfatul cel mai de pe urmă! Iar bătrânul i-a răspuns:  ‒ Păzeşte Biserica în toată viaţa, că şi Biserica te va păzi! Iar dacă nu păzeşti pravila bisericii, vei cădea în mari ispite şi primejdii.

Tămâia – semn al inimii deschise către Dumnezeu

Tămâierea, înălțarea și răspândirea unor miresme binemirositoare prin arderea de tămâie, reprezintă mărturisirea credinței și a supunerii noastre față de Dumnezeu.

Care este locul icoanei în casă?

A fost un timp când unii dintre creștini țineau icoanele ascunse, după ușă, în vreun colțișor sau chiar în șifoniere sau în valize. A sosit timpul să scoatem icoanele la vedere și să le așezăm unde le este locul.

Protosinghelul Ioanichie Moroi – smerenia ce biruieşte cursele vrăjmaşului

Odată, bătrânul a pătimit o oarecare ispită din lucrarea vrăjmaşului. Deci, mustrându-se pe sine, a doua zi a spus în biserică: „Părinţilor, de acum nu pot să vă mai fiu egumen şi părinte duhovnicesc, căci am greşit înaintea Domnului. Căutaţi alt povăţuitor în locul meu”.

Semnificația „luminii” din slujba de seară

Aducerea luminii în cadrul slujbei de seară semnifică întâmpinarea și așteptarea în rugăciune a venirii Luminii celei adevărate sau deja prezența duhovnicească și plină de bucurie a Mântuitorului Hristos în mijlocul credincioșilor adunați în Biserică, care alungă întunericul serii, fiind identificat cu luceafărul de seară sau steaua călăuzitoare dătătoare de încredere și nădejde, ce izgonește haosul și întunericul în care se zbătea omenirea în perioada vechi-testamentară.

Pagini