Cu mulți ani în urmă, în căsuța care se află mai jos de Kiriakonul din Kafsokalivia, un frate începător din Bulgaria, pe nume Iacov, era sub ascultarea unui părinte grec foarte sever. Iacov dorea să ducă o viață ascetică mai aspră și din acest motiv venea noaptea în pridvorul bisericii să se roage în fața icoanei Sfintei Treimi.
Într-o noapte cu lună plină, pe când se ruga, a auzit pașii unui om. S-a ascuns și a văzut intrând în pridvor un om gol, cu păr lung și alb și cu o barbă foarte lungă. Bărbatul a binecuvântat cu semnul crucii ușa bisericii, care s-a deschis singură. A intrat, s-a închinat la icoane și apoi a ieșit binecuvântând din nou ușa bisericii cu semnul crucii, aceasta închizându-se singură datorită puterii divine. Apoi a apucat drumul către Kerasia.
Fratele Iacov, copleșit de admirație și curiozitate, l-a urmărit pe acest necunoscut pustnic pas cu pas. În curând ei au atins locul Crucii, au luat-o spre dreapta și au pornit unul în spatele celuilalt pe cărarea ce ducea spre vârful Athosului. Când pustnicul a ajuns la Biserica Maicii Domnului, fratele a mărit pasul și a sărit în fața lui, făcând o metanie și implorându-l să-l primească sub ascultarea lui.
«Nu poți sta aici, fiul meu», a spus pustnicul necunoscut. Iacov a insistat, udând pământul cu lacrimile sale. «Întoarce-te la bătrânul tău, fii ascultător și vei fi mântuit. Nimeni nu poate îndura traiul în acest loc fără a avea har dumnezeiesc și trebuie să mai știi că în curând vei muri».
Iacov s-a întors și a povestit părinților tot ce s-a întâmplat, s-a dus la duhovnic, s-a pregătit pentru moarte și trei săptămâni mai târziu a adormit în Domnul.
Se spune că în timpul mutării moaștelor lui, o mireasmă s-a simțit venind dinspre ele.